Hiperaldosteronismul primar: cauza ascunsă a tensiunii mari

Hiperaldosteronismul primar înseamnă că glandele suprarenale produc prea mult aldosteron, un hormon care face organismul să rețină sodiu și să piardă potasiu. Rezultatul este o tensiune mare, adesea greu de controlat, care poate trece neobservată fiindcă nu dă întotdeauna simptome clare. Diagnosticul se pune prin analize de sânge țintite, la recomandarea medicului, iar tratamentul depinde de forma bolii.

Este una dintre cauzele secundare ale hipertensiunii, adică una care poate fi identificată și tratată specific. Într-un ghid mai larg despre tensiunea arterială vei găsi contextul general al valorilor și al monitorizării.

Ce face aldosteronul și când devine o problemă?

Aldosteronul este un hormon produs de glandele suprarenale, două structuri mici așezate deasupra rinichilor. Rolul lui este să ajute rinichii să rețină sodiu și să elimine potasiu, astfel încât volumul de lichid din vase și tensiunea să rămână echilibrate. În hiperaldosteronismul primar, glanda produce hormonul în exces și independent de nevoile organismului: se reține prea mult sodiu, volumul de sânge crește, iar tensiunea urcă.

Cauzele cele mai frecvente sunt un adenom, adică o formațiune benignă la nivelul unei glande suprarenale, sau o activitate crescută a ambelor glande, numită hiperplazie bilaterală. Distincția contează, pentru că de ea depinde alegerea tratamentului. Formele secundare sunt luate în calcul mai ales atunci când tensiunea mare apare devreme, așa cum se discută și în materialul despre cauzele hipertensiunii la tineri.

De ce poate fi trecut cu vederea?

Poate fi trecut cu vederea pentru că, de cele mai multe ori, nu produce semne care să-l trădeze. Tensiunea mare este adesea tăcută, iar medicamentele obișnuite pot scădea valorile măcar parțial, ceea ce face ca problema să pară rezolvată. Doar în unele cazuri apar și valori scăzute ale potasiului, cu slăbiciune musculară, crampe, palpitații sau nevoia de a urina des noaptea.

Multe persoane au însă potasiul în limite normale, așa că această analiză singură nu exclude boala. În plus, testarea nu se face de rutină la toți cei cu hipertensiune. Se pornește de la ideea că majoritatea au hipertensiune esențială, fără o cauză unică, iar căutarea unei cauze secundare se rezervă situațiilor în care tabloul sugerează altceva. Rolul electrolitului în echilibrul tensiunii este explicat în articolul despre potasiu și tensiunea arterială.

Când se testează aldosteronul?

Medicul poate cere testarea atunci când tensiunea rămâne crescută, deși tratamentul cu mai multe medicamente este luat corect. Se ia în calcul evaluarea și în alte situații:

• hipertensiune apărută la o vârstă tânără sau cu valori foarte mari;
• potasiu scăzut, apărut spontan sau după tratamentul cu diuretice;
• o formațiune descoperită întâmplător la o suprarenală, la o investigație imagistică făcută din alt motiv;
• apnee în somn, asociată cu tensiune greu de controlat;
• antecedente familiale de hipertensiune severă sau de accident vascular cerebral la o vârstă relativ tânără.

Lista nu este exhaustivă, iar decizia îi aparține medicului, care ține cont de întregul context. Un jurnal al tensiunii ținut cu regularitate îl ajută să vadă dacă valorile cresc în ciuda tratamentului.

Cum se face evaluarea?

Primul pas este o analiză de sânge în care se măsoară aldosteronul și renina, iar apoi se urmărește raportul dintre ele. Rezultatul poate fi influențat de unele medicamente, de cantitatea de sare din alimentație, de poziția la recoltare și de ora zilei. De aceea, medicul îți spune cum să te pregătești și, în anumite situații, poate ajusta temporar un tratament. Nu opri niciodată singur medicația pentru tensiune înainte de analiză.

Dacă raportul este suspect, urmează de obicei un test de confirmare, apoi imagistica glandelor suprarenale, de regulă o tomografie computerizată. Când se discută o operație, poate fi necesară și o investigație suplimentară, cateterismul venelor suprarenale, care arată din ce glandă provine excesul de hormon.

Ce tratament există?

Tratamentul depinde de forma bolii. Dacă excesul de hormon vine dintr-o singură glandă, medicul poate propune îndepărtarea ei chirurgicală, uneori cu o ameliorare importantă a tensiunii. Dacă sunt implicate ambele glande, se folosesc medicamente care blochează acțiunea aldosteronului, alături de alte antihipertensive, după nevoie. Rezultatele diferă de la o persoană la alta.

Schimbările de stil de viață rămân utile în orice situație și completează medicația, după cum se explică în materialul despre tratamentul hipertensiunii. Informațiile din acest articol sunt generale; pentru situația ta concretă te poți adresa medicului cardiolog sau endocrinolog.

Pe scurt

• Hiperaldosteronismul primar înseamnă producție excesivă de aldosteron de către suprarenale.
• Poate da tensiune mare greu de controlat, uneori cu potasiu scăzut, dar adesea fără alte semne.
• Se evaluează prin analize de sânge (aldosteron și renină), urmate de teste de confirmare și imagistică.
• Tratamentul poate fi chirurgical sau medicamentos, în funcție de forma bolii.
• Nu opri singur medicația înainte de analize; cere indicațiile medicului.