Hipertensiunea secundară: când o boală stă în spatele tensiunii mari

Hipertensiunea secundară este tensiunea mare cauzată de o altă boală sau de o substanță, spre deosebire de hipertensiunea esențială, la care nu se găsește o cauză clară. Reprezintă o parte mică dintre cazuri, dar este importantă pentru că, atunci când cauza se tratează, tensiunea poate scădea sau poate deveni mai ușor de controlat. Se suspectează în special la persoane tinere, la cele cu tensiune greu de controlat sau cu valori care cresc brusc.

Ce înseamnă hipertensiune secundară?

În cazul hipertensiunii esențiale, tensiunea crește pe fondul unui amestec de factori, precum vârsta, greutatea, alimentația, ereditatea și stilul de viață. În cea secundară, există un motiv specific, de obicei identificabil prin analize sau investigații. Cauza poate fi la nivelul rinichilor, al vaselor, al glandelor hormonale, al somnului sau poate ține de anumite medicamente și substanțe. Pentru a înțelege cadrul general, vezi articolul despre hipertensiunea arterială: cauze, riscuri și monitorizare.

Care sunt cauzele mai frecvente?

Lista este lungă, iar medicul alege ce să caute în funcție de vârstă, simptome și rezultatele inițiale. Printre cauzele cunoscute se numără:

• boli ale rinichilor, inclusiv îngustarea arterelor renale;
• apneea în somn, care poate menține tensiunea ridicată, inclusiv noaptea;
• excesul de aldosteron, o tulburare hormonală a glandelor suprarenale;
• boli ale tiroidei sau ale altor glande endocrine;
• tumori rare ale glandelor suprarenale, care eliberează hormoni în exces;
• îngustarea unui segment al aortei, o malformație prezentă din naștere;
• medicamente și substanțe, cum ar fi anumite antiinflamatoare, decongestionante sau contraceptive hormonale, unele plante precum lemnul-dulce și excesul de alcool sau de cafea.

Despre influența unor substanțe poți citi mai pe larg în materialul despre ce poate influența tensiunea zilnic.

Când se suspectează?

Medicul se gândește la o cauză secundară când tabloul nu se potrivește cu hipertensiunea obișnuită. Situațiile care ridică suspiciunea includ:

• tensiune mare descoperită la o vârstă tânără, mai ales fără istoric în familie sau fără exces de greutate;
• creștere bruscă a valorilor la o persoană care avea tensiunea controlată;
• tensiune care nu răspunde bine la mai multe medicamente;
• valori foarte mari, cu afectarea rapidă a organelor;
• simptome sugestive, cum ar fi crize de palpitații cu transpirații și dureri de cap, slăbiciune musculară sau sforăit puternic cu pauze în respirație;
• analize modificate, de exemplu potasiu scăzut sau probleme renale.

Dacă tensiunea nu scade nici sub tratament, explicațiile pot fi mai ample, iar o variantă de lucru pentru discuția cu medicul este să înțelegi cum se vede evoluția pe parcursul zilei, prin comportamentul tensiunii noaptea, care poate sugera, de exemplu, apneea.

Ce investigații se fac?

Se pornește de la o evaluare atentă: istoric, medicamente luate, măsurători corecte ale tensiunii, uneori monitorizare pe 24 de ore. Apoi pot urma analize de sânge și urină care urmăresc funcția rinichilor, electroliții și hormonii, o ecografie renală sau a vaselor, evaluarea somnului și, în cazuri alese, investigații imagistice ale glandelor suprarenale sau ale arterelor. Ce se face efectiv depinde de suspiciune, deci nu toți pacienții primesc toate testele.

Hipertensiunea necontrolată afectează în timp inima, rinichii, ochii și creierul, după cum se explică în materialul despre organele afectate de hipertensiune. Identificarea unei cauze secundare poate schimba abordarea, de la tratamentul specific al bolii de fond la ajustarea medicației.

Ce urmează după diagnostic?

Dacă se găsește o cauză, tratamentul se adresează în primul rând acesteia. Uneori se corectează o problemă hormonală sau renală, se tratează apneea, se schimbă un medicament care ridică tensiunea sau se recomandă o procedură. Tensiunea poate să scadă semnificativ sau să se normalizeze, dar nu în toate cazurile; de multe ori rămâne nevoie de medicație și de urmărire. Nu schimba și nu opri niciun tratament fără sfatul medicului.

Informațiile din acest articol sunt generale și nu înlocuiesc consultul medical. Dacă ai tensiune mare la o vârstă tânără, valori greu de controlat sau simptome neobișnuite, programează o evaluare la medicul de familie sau la cardiolog. Mai multe materiale se găsesc în categoria tensiune arterială.

Pe scurt

• Hipertensiunea secundară are o cauză identificabilă, spre deosebire de cea esențială.
• Se suspectează mai ales la tineri, la creșteri bruște sau la tensiune greu de controlat.
• Cauzele pot fi renale, hormonale, legate de somn, vasculare sau de medicamente.
• Investigațiile se aleg individual, în funcție de suspiciune.
• Tratarea cauzei poate ameliora tensiunea, dar nu întotdeauna o normalizează.