Colesterolul LDL și HDL: ce rol are fiecare pentru inimă

LDL și HDL nu sunt două feluri de colesterol, ci două feluri de „vehicule” care transportă aceeași moleculă de colesterol prin sânge, în direcții diferite. LDL o duce de la ficat spre țesuturi și, când sunt prea multe particule, o lasă în peretele arterelor. HDL participă la drumul invers, spre ficat, unde colesterolul în plus este eliminat. De aici vine simplificarea „colesterol rău” și „colesterol bun”.

Simplificarea e utilă, dar poate induce în eroare: un HDL mare nu compensează un LDL crescut, iar un LDL „la limită” poate fi prea mare pentru o persoană cu risc ridicat. Mai jos afli cum lucrează fiecare tip de particulă, ce le influențează și cum le citești pe buletin. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul medicului de familie sau al cardiologului.

LDL și HDL pe scurt: două sensuri de transport

LDL și HDL sunt lipoproteine, adică particule formate dintr-un miez de grăsimi (colesterol, trigliceride) învelit într-un strat de proteine și fosfolipide care le face solubile în sânge. Ele diferă prin densitate, mărime, proteinele de la suprafață și, mai ales, prin traseu.

• LDL înseamnă low-density lipoprotein, lipoproteină cu densitate mică. Are la suprafață o singură proteină mare, apolipoproteina B (apoB), care îi permite să se lege de celule.
• HDL înseamnă high-density lipoprotein, lipoproteină cu densitate mare. Proteina sa principală este apolipoproteina A-I, iar particula este mai mică și mai bogată în proteine.

De ce „rău” și „bun” sunt simplificări

Colesterolul din ambele particule este identic din punct de vedere chimic. Ce contează este unde ajunge. De asemenea, nu orice particulă LDL produce o placă și nu orice particulă HDL protejează: funcția HDL poate fi alterată la persoanele cu diabet, inflamație cronică sau boală de rinichi. Medicul interpretează așadar cifrele în contextul tău, nu după eticheta de „bun” sau „rău”. Locul acestor analize în prevenția de ansamblu este explicat în ghidul despre colesterol și prevenție.

Cum lucrează LDL: de la ficat la peretele arterei

LDL devine periculos atunci când numărul particulelor din sânge depășește capacitatea ficatului de a le recupera, iar surplusul pătrunde în peretele arterial. Procesul se petrece pe parcursul multor ani și nu dă simptome până când placa nu devine mare sau instabilă.

Receptorii LDL și rolul ficatului

Ficatul are pe suprafața celulelor receptori LDL, un fel de „cârlige” care prind particulele din sânge și le scot din circulație. Când receptorii sunt numeroși și funcționează bine, LDL rămâne scăzut. Când sunt puțini, fie din cauze genetice, fie pentru că dieta bogată în grăsimi saturate le reduce numărul, particulele rămân mai mult timp în sânge. Exact pe acest mecanism se bazează și unele medicamente: ele determină ficatul să își mărească numărul de receptori.

Ce se întâmplă în peretele arterial

1. Particulele LDL în exces trec prin stratul interior al arterei (endoteliul), mai ales acolo unde acesta este lezat de tensiune mare sau de fumat.
2. Odată ajunse în perete, ele se modifică chimic, de exemplu se oxidează.
3. Celulele imunitare numite macrofage le înghit și se transformă în „celule spumoase”, încărcate cu grăsime.
4. Se formează o placă de aterom, acoperită de un capișon fibros, care poate crește lent ani la rând.
5. Dacă placa se fisurează, pe ea se formează un cheag care poate bloca brusc artera.

Mecanismul complet, inclusiv de ce unele plăci sunt stabile și altele nu, îl găsești în articolul despre ateroscleroză.

De ce numărul particulelor contează

Fiecare particulă LDL poartă o singură moleculă de apoB, deci apoB arată câte particule aterogene circulă. La unele persoane, mai ales cu trigliceride mari, diabet sau grăsime abdominală, particulele LDL sunt mici și numeroase: LDL-colesterolul pare acceptabil, dar numărul real de particule e mare. În astfel de situații medicul poate cere apoB sau se poate uita la colesterolul non-HDL.

Cum lucrează HDL: transportul invers

HDL preia colesterolul în exces din țesuturi, inclusiv din celulele din peretele arterelor, și îl duce spre ficat, unde este eliminat prin bilă. Procesul se numește transport invers al colesterolului. Pe lângă acesta, HDL pare să aibă și efecte antiinflamatoare și antioxidante, studiate încă.

De ce HDL mare nu e o garanție

Studiile pe populații mari arată că oamenii cu HDL scăzut au, în medie, mai multe boli cardiovasculare. Totuși, mai multe observații complică imaginea:

• medicamentele care au crescut puternic HDL nu au redus numărul de infarcte în studiile clinice;
• persoanele cu variante genetice care le dau un HDL mare nu par să fie mai protejate;
• valorile extrem de mari de HDL nu aduc protecție suplimentară, iar unele studii observaționale au găsit chiar un risc mai mare la aceste niveluri.

Concret, HDL-ul este mai degrabă un indicator al stării metabolice decât un scut. Un HDL mic sugerează adesea sedentarism, kilograme în plus, fumat sau trigliceride mari, iar corectarea acestor cauze contează mai mult decât cifra în sine.

Important: Un HDL mare nu te scutește de evaluarea LDL-ului. Medicul nu „scade” HDL-ul din riscul tău și nu îți spune că un LDL crescut este acceptabil doar pentru că HDL-ul e bun.

LDL și HDL comparate

Diferențele dintre cele două particule se văd cel mai bine puse alături. Tabelul de mai jos rezumă rolul, influențele și felul în care sunt folosite de medic.

Cum se măsoară LDL și HDL în laborator

HDL se măsoară direct, în timp ce LDL este, în multe laboratoare, calculat din celelalte valori. Asta explică de ce uneori pe buletin apare mențiunea „LDL calculat” sau de ce unele laboratoare nu afișează LDL când trigliceridele sunt foarte mari.

LDL calculat și LDL măsurat direct

Formula clasică, numită formula Friedewald, estimează LDL scăzând din colesterolul total HDL-ul și o fracțiune din trigliceride. Ea funcționează bine la valori obișnuite, dar devine imprecisă când trigliceridele depășesc aproximativ 400 mg/dL sau când LDL este foarte scăzut. În aceste situații laboratorul poate măsura LDL direct sau poate folosi formule mai noi. Despre motivele pentru care trigliceridele variază atât de mult citește Trigliceridele și inima: de ce contează și ce le influențează.

Colesterolul non-HDL

Non-HDL se obține simplu: colesterol total minus HDL. El cuprinde colesterolul din toate particulele care pot produce plăci (LDL, VLDL și resturile lor, Lp(a)). Are avantajul că nu depinde de post și este folosit în diagramele de risc europene. Felul în care intră în calcul este explicat în articolul despre riscul global.

Unitățile de măsură

Majoritatea laboratoarelor din România raportează în mg/dL, dar ghidurile internaționale și unele buletine folosesc mmol/L. Pentru colesterol (total, LDL, HDL, non-HDL) conversia aproximativă este:

Pentru colesterol, înmulțești valoarea în mmol/L cu aproximativ 38,7. Pentru trigliceride factorul este diferit, de aproximativ 88,5, deci nu folosi aceeași conversie.

Ce influențează LDL și ce influențează HDL

LDL și HDL răspund la factori parțial diferiți, iar cunoașterea lor te ajută să înțelegi de ce medicul îți recomandă anumite schimbări. Totuși, în cazul LDL, genetica are adesea un cuvânt greu de spus.

Factori care cresc LDL

• grăsimile saturate din carne grasă, mezeluri, untură, unt, smântână și brânzeturi grase;
• grăsimile trans din unele produse de patiserie și snacksuri industriale;
• excesul de kilograme;
• unele boli: hipotiroidismul, sindromul nefrotic, colestaza;
• unele medicamente, la recomandarea și sub supravegherea medicului care le-a prescris;
• variantele genetice, inclusiv hipercolesterolemia familială.

Factori care scad HDL

• fumatul;
• sedentarismul;
• obezitatea abdominală și trigliceridele mari;
• dieta bogată în zahăr și carbohidrați rafinați;
• diabetul de tip 2 slab controlat.

Ce poți face, în linii mari

Pentru LDL contează cel mai mult reducerea grăsimilor saturate, mai multe fibre solubile și controlul greutății; detalii practice în Alimentația pentru un colesterol sănătos: ce contează. Pentru HDL contează mișcarea regulată, pe care o găsești explicată în Mișcarea pentru inimă: cât și ce tip de efort contează, și renunțarea la fumat. Când stilul de viață nu ajunge, medicul poate recomanda tratament, cel mai des din clasa statinelor.

Sfat: Dacă vrei să vezi efectul schimbărilor de stil de viață, repetă analizele după un interval stabilit cu medicul, de obicei de câteva luni, în același laborator și în condiții asemănătoare (aceeași oră, același tip de post).

Cum citești buletinul fără să te sperii

Buletinul de analize îți arată valorile și un interval de referință general, dar nu îți spune dacă valorile tale sunt potrivite pentru riscul tău. Câțiva pași te ajută să îl înțelegi înainte de consult:

1. Uită-te mai întâi la LDL, apoi la HDL, trigliceride și non-HDL.
2. Verifică unitatea de măsură (mg/dL sau mmol/L) înainte să compari cu valori citite în altă parte.
3. Observă dacă LDL este calculat și dacă trigliceridele sunt foarte mari, caz în care valoarea calculată e mai puțin precisă.
4. Compară cu analizele anterioare, nu doar cu intervalul de referință.
5. Notează-ți întrebările pentru medic, în loc să cauți singur o interpretare.

Întrebări utile pentru consult:

• Care este ținta mea de LDL, ținând cont de riscul meu?
• Valorile mele sugerează o cauză genetică?
• Am nevoie de alte analize, cum ar fi Lp(a) sau apoB?
• Când repet profilul lipidic?

Când nu mai e vorba de analize, ci de urgență

Nici LDL mare, nici HDL mic nu dau simptome, așa că lipsa durerii nu înseamnă că arterele sunt sănătoase. Urgențele apar când o placă se rupe și blochează o arteră, iar atunci fiecare minut contează.

Sună la 112 dacă apar:

• durere sau apăsare în piept care durează mai mult de câteva minute sau revine în repaus;
• durere care se întinde spre braț, maxilar, gât, spate sau stomac;
• respirație grea, transpirație rece, greață, senzație de leșin;
• slăbiciune sau amorțeală bruscă pe o parte a corpului, vorbire neclară, gură strâmbă.

Nu lua decizii de tratament pe cont propriu și nu conduce singur la spital. Semnele specifice infarctului sunt explicate în Infarctul miocardic: semnele de alarmă și ce faci imediat.

Ideile principale

LDL și HDL sunt două sisteme de transport pentru aceeași moleculă de colesterol. LDL în exces, timp îndelungat, alimentează plăcile din artere și de aceea este ținta principală a prevenției. HDL mic este un semnal de alarmă metabolic, dar un HDL mare nu anulează un LDL crescut. Interpretarea corectă se face întotdeauna de medic, în funcție de riscul global.

De reținut:

• LDL duce colesterolul spre țesuturi, HDL îl aduce înapoi spre ficat;
• LDL este ținta, HDL este un indicator;
• LDL poate fi calculat sau măsurat direct, iar la trigliceride mari calculul e imprecis;
• non-HDL cuprinde toate particulele care pot produce plăci;
• verifică unitatea de măsură înainte de orice comparație.