Ecocardiografia: ce vede medicul și cum decurge examinarea

Ecocardiografia este ecografia inimii: o investigație care folosește ultrasunete pentru a arăta, în timp real, inima care bate. Medicul vede dimensiunile camerelor inimii, grosimea pereților, felul în care se contractă mușchiul cardiac, cum se deschid și se închid valvele și cum circulă sângele prin ele. Examinarea obișnuită, numită ecocardiografie transtoracică, se face prin piele, cu o sondă așezată pe piept, nu doare, nu folosește radiații și nu cere nicio pregătire specială.

Este una dintre cele mai utile investigații din cardiologie, pentru că răspunde la întrebări pe care electrocardiograma nu le poate lămuri: pompează inima suficient de bine, sunt valvele în regulă, există lichid în jurul inimii? Mai jos afli cum decurge examinarea, ce măsoară medicul și cum să înțelegi termenii din raport. Informațiile au caracter general, educativ, și nu înlocuiesc interpretarea cardiologului, care pune rezultatele în legătură cu simptomele și cu istoricul tău.

Cum funcționează ecografia inimii

Ecocardiografia funcționează pe principiul ecoului: sonda trimite unde sonore de frecvență foarte înaltă, pe care urechea nu le aude, iar acestea se reflectă diferit de pe mușchi, valve și sânge. Aparatul transformă ecourile în imagini care se schimbă de zeci de ori pe secundă, astfel încât medicul vede inima în mișcare.

Modurile de examinare

• Modul bidimensional (2D) arată secțiuni prin inimă, din mai multe unghiuri; este baza examinării.
• Modul M urmărește mișcarea unei singure linii prin inimă în timp și ajută la măsurători precise ale pereților și cavităților.
• Doppler-ul color colorează fluxul de sânge după direcție și viteză; arată, de pildă, sângele care se întoarce printr-o valvă care nu se închide bine.
• Doppler-ul spectral măsoară vitezele sângelui, din care se estimează presiuni și gradul de îngustare a unei valve.
• Doppler-ul tisular și tehnicile de deformare (strain) analizează cât de bine se scurtează și se relaxează fibrele mușchiului, uneori înainte ca alte măsurători să se modifice.
• Ecografia 3D reconstituie inima în trei dimensiuni, utilă mai ales la evaluarea detaliată a valvelor.

De ce nu folosește radiații

Ultrasunetele sunt unde mecanice, nu radiații ionizante, ca razele X. De aceea ecocardiografia se poate repeta ori de câte ori este nevoie și poate fi făcută în siguranță și în timpul sarcinii, și la copii.

Cum decurge examinarea, pas cu pas

O ecocardiografie transtoracică durează de obicei între 20 și 40 de minute și se desfășoară într-o cameră semiîntunecată, ca imaginile de pe ecran să se vadă bine. Poți mânca, bea și lua medicamentele obișnuite înainte.

1. Îți dezbraci partea de sus a corpului; femeilor li se oferă de regulă un cearșaf sau un halat pentru acoperire.
2. Te așezi pe pat, de obicei culcat pe partea stângă, cu brațul stâng sub cap. Această poziție aduce inima mai aproape de peretele toracic.
3. Se lipesc trei electrozi pe piept, pentru a înregistra simultan un EKG simplu, care ajută la sincronizarea imaginilor.
4. Medicul aplică gel pe sondă și o plimbă pe piept, între coaste, apoi sub coaste și uneori deasupra sternului, la baza gâtului.
5. Ți se poate cere să ții respirația câteva secunde sau să te întorci pe spate.
6. La final, gelul se șterge, iar rezultatul îl primești pe loc sau după prelucrarea măsurătorilor.

Sfat: Dacă ai mai făcut ecocardiografii, adu-le rapoartele. Medicul nu se uită doar la valorile de azi, ci și la cum au evoluat: o fracție de ejecție stabilă de ani de zile spune altceva decât una care a scăzut recent.

Ce simți în timpul examinării

Simți doar gelul rece și presiunea sondei, care uneori trebuie apăsată mai ferm ca să obțină o imagine bună. Poți auzi sunete ritmice ale fluxului de sânge, produse de aparat în modul Doppler; sunt normale. Dacă presiunea devine neplăcută, spune-i medicului.

Ce măsoară medicul la ecocardiografie

Medicul evaluează patru mari domenii: dimensiunile inimii, forța de pompare, valvele și învelișul inimii. Fiecare are măsurători standard, comparate cu valori de referință ajustate după sex și uneori după suprafața corpului.

Fracția de ejecție a ventriculului stâng

Fracția de ejecție (FE sau FEVS) este procentul din sângele din ventriculul stâng care este pompat la fiecare bătaie. Un ventricul nu se golește niciodată complet, de aceea valorile normale nu sunt 100%, ci în general de aproximativ 50–55% sau mai mari.

Aceste repere sunt folosite, de exemplu, la clasificarea insuficienței cardiace, explicată în Insuficiența cardiacă: ce înseamnă și cum se monitorizează. Fracția de ejecție nu spune însă totul: există insuficiență cardiacă și cu fracție de ejecție păstrată, când inima pompează suficient, dar se relaxează și se umple greu.

Pereții, cavitățile și relaxarea

• Grosimea pereților: pereții îngroșați (hipertrofie) apar frecvent la hipertensiunea veche și netratată, dar și în unele boli ale mușchiului cardiac. Legătura dintre tensiune și inimă este explicată în ghidul despre tensiunea arterială.
• Dimensiunea cavităților: un atriu stâng mărit, de pildă, se asociază mai des cu fibrilația atrială.
• Mișcarea segmentară: zone care se contractă mai slab (hipochinezie) sau deloc (achinezie) pot indica urmele unui infarct.
• Funcția diastolică: cât de bine se relaxează ventriculul și se umple între bătăi.
• Ventriculul drept și presiunea estimată în artera pulmonară.

Valvele inimii

Ecocardiografia arată cele patru valve: mitrală, aortică, tricuspidă și pulmonară. Medicul caută stenoza, adică o valvă care se deschide insuficient, și insuficiența (regurgitarea), adică o valvă care nu se închide etanș și lasă sângele să se întoarcă. Ambele se gradează, de obicei, ca ușoare, moderate sau severe. Ce înseamnă fiecare boală valvulară găsești în Bolile valvelor inimii: stenoza și insuficiența valvulară.

Pericardul

Pericardul este sacul subțire care învelește inima. Ecografia arată dacă există lichid în el (revărsat pericardic) și cât de mult.

Cum citești raportul ecocardiografic

Raportul ecocardiografic conține multe abrevieri și cifre, dar ce contează pentru tine este rezumatul medicului și ce înseamnă el în contextul tău. Tabelul de mai jos explică termeni frecvenți, fără să înlocuiască interpretarea cardiologului.

Formulări care sperie inutil

Multe rapoarte menționează o insuficiență „minimă” sau „fiziologică” a unei valve. Aceste mici scurgeri apar la o mare parte din oamenii sănătoși și, în general, nu cer nimic în plus. La fel, o disfuncție diastolică ușoară apare frecvent după vârsta de 50–60 de ani. Contează gradul, evoluția și simptomele, pe care le cântărește medicul.

Important: Nu compara singur cifrele din rapoarte făcute la clinici diferite. Măsurătorile pot varia puțin între aparate și examinatori, iar medicul știe ce diferențe sunt semnificative și care sunt doar variații de măsurare.

Când recomandă medicul o ecocardiografie

Ecocardiografia este recomandată când medicul are nevoie să vadă structura și funcția inimii, nu doar activitatea ei electrică. Indicația o stabilește cardiologul sau medicul de familie, în funcție de simptome și de rezultatul consultului.

Situații frecvente:

• lipsă de aer, oboseală la efort, umflarea gleznelor;
• un suflu cardiac descoperit la ascultare;
• hipertensiune arterială, pentru evaluarea efectelor asupra inimii;
• după un infarct, pentru a vedea ce zone ale mușchiului au fost afectate;
• fibrilație atrială sau alte aritmii;
• urmărirea bolilor valvulare cunoscute;
• unele tratamente care pot afecta inima, urmărite periodic;
• un EKG cu modificări care cer lămuriri.

Locul ecocardiografiei între celelalte teste este descris în ghidul complet al investigațiilor cardiologice. Ea completează, nu înlocuiește, electrocardiograma.

Variantele ecocardiografiei

Când ecografia standard nu răspunde complet la întrebare, medicul poate recomanda o variantă specială. Fiecare are propriile indicații și propria pregătire.

Varianta de stres seamănă ca principiu cu testul de efort, doar că adaugă imaginile ecografice. Ecografia prin esofag este explicată în Ecografia transesofagiană: când e nevoie și cum decurge.

Limitele ecografiei prin piele

Plămânii și oasele opresc ultrasunetele, așa că imaginea depinde de „fereastra” dintre coaste. La unele persoane, de exemplu cu emfizem pulmonar, cu greutate mare sau după operații pe torace, imaginea poate fi incompletă. Medicul notează asta în raport și, dacă e nevoie, alege altă metodă.

Semnele care nu așteaptă ecografia programată

Ecocardiografia se face de obicei programat, dar unele simptome cer evaluare imediată, nu o programare peste câteva săptămâni. Sună la 112 dacă apar:

• durere sau apăsare în piept care durează mai mult de câteva minute ori revine;
• lipsă de aer bruscă, intensă sau care te obligă să stai în șezut ca să respiri;
• leșin, mai ales la efort;
• palpitații foarte rapide cu amețeală sau durere în piept;
• tuse cu spută rozată, spumoasă, și sufocare;
• semne de accident vascular: gura strâmbă, un braț slăbit, vorbire neclară.

Dacă simptomele tale s-au agravat în așteptarea investigației, anunță medicul de familie sau cardiologul, care poate grăbi evaluarea.

Recapitulare despre ecografia inimii

Ecocardiografia este o investigație sigură, nedureroasă și fără radiații, care arată inima în mișcare și răspunde la întrebări esențiale despre pompare, valve și pereți. Nu necesită pregătire, durează sub o oră și se poate repeta oricât e nevoie. Raportul conține mulți termeni tehnici, dar valoarea lui stă în interpretarea făcută de cardiolog, în contextul simptomelor și al evoluției în timp.

Ce reții:

• ultrasunete și gel, fără radiații, fără post;
• fracția de ejecție, de regulă peste 50%, arată forța de pompare a ventriculului stâng;
• insuficiențele valvulare minime sunt frecvente și de obicei fără importanță;
• pentru detalii fine există ecografia de stres, transesofagiană sau cu contrast;
• simptomele acute înseamnă apel la 112, nu așteptarea programării.