Afecțiuni

Insuficiența cardiacă: ce înseamnă și cum se monitorizează

Insuficiența cardiacă explicată: tipurile după fracția de ejecție, clasele NYHA, analizele, ecografia, monitorizarea zilnică acasă și semnele de decompensare.

De Redacția Cardiologie249 min de citit
Persoană în șosete pe un cântar electronic, cântărire zilnică pentru urmărirea retenției de apă

Insuficiența cardiacă este o boală cronică în care inima nu mai reușește să pompeze sau să se umple cu sânge suficient de bine încât să acopere nevoile organismului. Numele sperie, dar nu înseamnă că inima s-a oprit sau că urmează să se oprească. Înseamnă că pompa lucrează sub capacitate, iar organismul încearcă să compenseze, de exemplu reținând apă și sare, ceea ce duce la lipsă de aer, oboseală și umflături.

Cu evaluare corectă, tratament stabilit de cardiolog și o monitorizare atentă acasă, multe persoane cu insuficiență cardiacă își păstrează ani la rând o viață activă. Ghidul de mai jos explică pe înțeles tipurile bolii, cauzele, simptomele, investigațiile, felul în care îți urmărești zilnic starea și semnele care cer intervenție rapidă. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul cardiologului sau al medicului de familie, care stabilesc planul tău concret.

Ce înseamnă insuficiența cardiacă

Insuficiența cardiacă este un sindrom, adică un ansamblu de simptome și semne, produs de o problemă a structurii sau a funcției inimii. Pompa fie nu se mai contractă cu destulă forță, fie a devenit prea rigidă și nu se mai umple bine între bătăi.

Când debitul inimii scade, organismul reacționează prin mecanisme care pe termen scurt ajută, dar pe termen lung agravează situația:

  • rinichii rețin mai multă sare și apă, ca să crească volumul de sânge;
  • sistemul nervos accelerează pulsul și strânge vasele de sânge;
  • anumiți hormoni stimulează îngroșarea și remodelarea mușchiului cardiac.

Rezultatul este acumularea de lichid în plămâni, care dă lipsă de aer, și în țesuturi, care dă umflături la glezne, gambe sau abdomen. De aici vine și denumirea veche de „insuficiență cardiacă congestivă”, adică cu congestie, încărcare cu lichid.

Tipurile de insuficiență cardiacă după fracția de ejecție

Cardiologii clasifică insuficiența cardiacă mai ales după fracția de ejecție a ventriculului stâng, adică procentul din sângele din ventricul care este expulzat la fiecare bătaie. Se măsoară la ecocardiografie și orientează tratamentul.

TipulFracția de ejecțieCe se întâmplă
Cu fracție de ejecție redusă40% sau mai puținmușchiul se contractă slab, inima este adesea dilatată
Cu fracție de ejecție ușor redusă41–49%o zonă intermediară, cu trăsături din ambele tipuri
Cu fracție de ejecție păstrată50% sau mai multcontracția pare bună, dar inima este rigidă și se umple greu

La o inimă sănătoasă, fracția de ejecție este de obicei peste 50%. Tipul cu fracție păstrată este frecvent la vârstnici, la femei și la persoanele cu hipertensiune veche, obezitate sau diabet. Medicii mai vorbesc și despre insuficiența cardiacă stângă, care încarcă plămânii, și dreaptă, care dă umflături la picioare și la ficat; adesea sunt prezente amândouă.

Cum decurge ecografia inimii și ce măsoară exact afli din Ecocardiografia: ce vede medicul și cum decurge examinarea.

Ce cauzează insuficiența cardiacă

Insuficiența cardiacă este de cele mai multe ori capătul de drum al altor boli cardiovasculare, netratate sau greu de controlat, de aceea prevenția ei începe cu ele. Uneori sunt implicate mai multe cauze deodată.

Cauze frecvente:

  • cardiopatia ischemică și infarctul miocardic, care lasă zone de mușchi cicatrizate; vezi Infarctul miocardic: semnele de alarmă și ce faci imediat;
  • hipertensiunea arterială de lungă durată, care îngroașă și rigidizează mușchiul;
  • bolile valvelor, care obligă inima să lucreze suplimentar ani la rând; detalii în Bolile valvelor inimii: stenoza și insuficiența valvulară;
  • aritmiile, mai ales fibrilația atrială cu puls rapid;
  • cardiomiopatiile, boli ale mușchiului cardiac, unele moștenite;
  • alcoolul în exces pe termen lung și unele droguri;
  • miocarditele, inflamații ale mușchiului inimii, uneori după infecții virale;
  • unele tratamente oncologice, urmărite de echipa medicală.

Diabetul, obezitatea, boala cronică de rinichi și apneea în somn cresc și ele riscul și pot agrava evoluția.

Simptomele și clasele de severitate

Simptomele tipice sunt lipsa de aer, oboseala și umflarea picioarelor, dar intensitatea lor variază mult de la o persoană la alta și de la o perioadă la alta. Pentru a le descrie unitar, medicii folosesc clasificarea NYHA, propusă de Asociația Inimii din New York.

Simptome frecvente:

  • respirație scurtă la efort, apoi la eforturi tot mai mici;
  • nevoia de a dormi cu mai multe perne sau pe jumătate șezând;
  • trezire noaptea cu senzație de sufocare, care se ameliorează în picioare;
  • tuse seacă, mai ales culcat;
  • umflarea gleznelor și a gambelor, mai vizibilă seara;
  • creștere rapidă în greutate, fără să mănânci mai mult;
  • oboseală, slăbiciune, scăderea poftei de mâncare, senzație de plenitudine în abdomen;
  • nevoia de a urina mai des noaptea.
Clasa NYHACe înseamnă în viața de zi cu zi
Iactivitatea obișnuită nu dă simptome
IIsimptome la efort obișnuit, de exemplu la urcat două etaje
IIIsimptome la eforturi mai mici decât cele obișnuite, ca mersul pe teren plat
IVsimptome în repaus sau la orice efort minim

Clasa se poate schimba în ambele sensuri: tratamentul bine condus poate muta o persoană din clasa III în clasa II, iar o perioadă de decompensare o poate muta temporar într-o clasă mai severă.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul de insuficiență cardiacă se bazează pe simptome, pe examinarea clinică, pe o analiză de sânge numită NT-proBNP sau BNP și pe ecocardiografie. Primul pas poate fi medicul de familie, care te trimite la cardiolog cu bilet de trimitere.

Ce poate include evaluarea:

  1. Examenul clinic: ascultarea inimii și a plămânilor, verificarea umflăturilor, a venelor de la gât, a greutății și a tensiunii.
  2. NT-proBNP sau BNP, hormoni eliberați de inimă când este suprasolicitată. O valoare normală face diagnosticul puțin probabil, iar una crescută cere evaluare suplimentară.
  3. Electrocardiograma, care poate arăta urme de infarct, aritmii sau îngroșarea mușchiului.
  4. Ecocardiografia, examenul central, care măsoară fracția de ejecție, dimensiunile inimii și funcția valvelor.
  5. Radiografia toracică, pentru lichid în plămâni sau alte cauze ale lipsei de aer.
  6. Analize generale: hemoleucogramă, funcția rinichilor și a ficatului, electroliți, glicemie, hormoni tiroidieni, fier.

În funcție de cauza bănuită, pot urma testul de efort, coronarografia sau rezonanța magnetică cardiacă. Rolul fiecărui test este explicat în ghidul investigațiilor cardiologice.

Femeie obosită care se odihnește întinsă pe canapea, cu ochii închiși

Monitorizarea acasă: cântarul, simptomele și tensiunea

Monitorizarea zilnică acasă ajută la observarea din timp a unei decompensări, adică a agravării prin acumulare de lichid, de multe ori cu câteva zile înainte ca lipsa de aer să devină severă. Instrumentul cel mai simplu este cântarul.

Cântărirea zilnică, făcută corect

  1. Cântărește-te în fiecare dimineață, la aceeași oră.
  2. După ce ai urinat și înainte de micul dejun.
  3. Cu aceleași haine sau fără haine, pe același cântar, așezat pe o suprafață dură.
  4. Notează valoarea într-un caiet sau într-o aplicație.

O creștere rapidă în greutate înseamnă de obicei apă reținută, nu grăsime. Un reper folosit des este o creștere de aproximativ 2 kg în trei zile, dar pragul exact și ce faci în acest caz îți spune medicul tău.

Sistemul semaforului

ZonaCe observiCe faci
Verdegreutate stabilă, respirație ca de obicei, fără umflături noicontinui planul obișnuit
Galbenăcreștere rapidă în greutate, glezne mai umflate, mai multe perne la somn, tuse nouă, oboseală accentuatăanunți medicul în aceeași zi sau în ziua următoare, după cum ai stabilit
Roșiesufocare în repaus, nu poți sta culcat, durere în piept, leșin, confuzie, tuse cu spumăsuni la 112

Sfat: Notează în același caiet greutatea, tensiunea, pulsul și cum ai respirat noaptea. La control, medicul vede dintr-o privire tendința din ultimele săptămâni. Un model de jurnal găsești în Jurnalul tensiunii: cum îl ții pentru consultul cardiologic.

Tratamentul și echipa medicală: ce trebuie să știi

Tratamentul insuficienței cardiace este stabilit și ajustat de cardiolog și urmărește trei lucruri: ameliorarea simptomelor, reducerea internărilor și prelungirea vieții. Combină de obicei mai multe medicamente, tratarea cauzei și, la unele persoane, dispozitive sau proceduri.

Principii generale

  • Medicamentele se aleg după tipul insuficienței cardiace și se cresc treptat, la doze pe care doar medicul le poate stabili. Unele elimină apa în plus, altele protejează mușchiul cardiac pe termen lung.
  • Tratarea cauzei: deschiderea unei artere coronare îngustate, repararea sau înlocuirea unei valve, controlul tensiunii sau al ritmului.
  • Dispozitivele, pentru anumite persoane: un defibrilator implantabil sau un stimulator care sincronizează contracția ventriculilor.
  • Recuperarea cardiacă, un program supravegheat de mișcare și educație; vezi Viața după infarct: recuperarea cardiacă și revenirea.
  • Vaccinările recomandate de medic, pentru că infecțiile respiratorii pot declanșa decompensări.

Ce ține de tine

  • iei medicamentele zilnic, chiar dacă te simți bine, și nu le oprești fără medic;
  • respecți recomandările privind sarea și, dacă ți s-a spus, cantitatea de lichide;
  • te miști regulat, în limitele stabilite de medic;
  • eviți alcoolul sau îl limitezi conform recomandării;
  • verifici cu medicul sau cu farmacistul orice medicament nou, inclusiv antiinflamatoarele, care pot reține apă.

Atenție: Nu modifica singur dozele medicamentelor pentru eliminarea apei pe baza cântarului, decât dacă medicul ți-a dat un plan scris pentru asta. Atât prea puțin, cât și prea mult pot face rău.

Contextul celorlalte boli ale inimii, care se pot asocia, este explicat în ghidul afecțiunilor inimii.

Decompensarea și semnele pentru 112

Decompensarea acută este agravarea bruscă a insuficienței cardiace, de obicei prin lichid acumulat rapid în plămâni. Sufocarea în repaus, imposibilitatea de a sta culcat sau tusea cu spumă rozie sunt urgențe și înseamnă apel imediat la 112.

Semne pentru 112:

  • respirație foarte grea, care nu îți permite să vorbești în propoziții întregi;
  • nevoia de a sta în șezut pentru a putea respira, cu senzație de înecare;
  • tuse cu spumă albă sau rozie;
  • durere sau apăsare în piept;
  • leșin, confuzie, buze sau degete vineții;
  • puls foarte rapid sau neregulat, cu stare de rău.

Până sosește echipajul, stai în șezut, cu picioarele atârnând, deschide ușa casei dacă poți și pregătește lista medicamentelor. Factori care declanșează des decompensări: infecțiile, nerespectarea tratamentului, excesul de sare sau de lichide, aritmiile noi, tensiunea scăpată de sub control și unele medicamente.

Ce iei cu tine din acest ghid

Insuficiența cardiacă înseamnă o pompă care lucrează sub capacitate, nu o inimă oprită. Se clasifică după fracția de ejecție și după cât de mult limitează activitatea, se confirmă prin ecocardiografie și analize și se tratează după un plan stabilit de cardiolog. Partea ta este monitorizarea zilnică, respectarea tratamentului și semnalarea din timp a schimbărilor.

Pe scurt:

  • cântărește-te zilnic, dimineața, în aceleași condiții;
  • o creștere rapidă în greutate sau umflături noi înseamnă telefon la medic;
  • nu opri și nu modifica tratamentul fără acordul medicului;
  • infecțiile, sarea în exces și antiinflamatoarele pot declanșa agravări;
  • sufocarea în repaus sau tusea cu spumă înseamnă 112.

Întrebări frecvente

Insuficiența cardiacă înseamnă că inima se va opri?

Nu. Termenul descrie o inimă care pompează sau se umple mai puțin eficient, iar cu tratament mulți oameni trăiesc ani la rând cu o calitate bună a vieții.

Se poate ameliora fracția de ejecție?

La unele persoane, da, mai ales când cauza este tratată și medicamentele sunt bine ajustate. Evoluția se urmărește prin ecocardiografii repetate, la intervalele stabilite de cardiolog.

Pot face mișcare dacă am insuficiență cardiacă?

În cele mai multe cazuri stabile, mișcarea regulată și adaptată este recomandată și îmbunătățește toleranța la efort. Tipul și intensitatea le stabilești cu cardiologul; vezi și Mișcarea pentru inimă: cât și ce tip de efort contează.

De ce trebuie să mă cântăresc în fiecare zi?

Pentru că apa reținută în corp apare pe cântar înainte să devină supărătoare ca simptom. Astfel, medicul poate interveni din timp și poate preveni o internare.

Sarea contează în insuficiența cardiacă?

Da, sarea favorizează reținerea apei. Cât de mult o reduci stabilești cu medicul, iar sfaturile practice despre sursele ascunse de sodiu sunt în Sarea și tensiunea arterială: cum reduci sodiul din meniu.

↑