Electrocardiograma (EKG): cum se face și ce arată

Electrocardiograma, prescurtată EKG sau ECG, este înregistrarea grafică a activității electrice a inimii. Fiecare bătaie începe cu un mic impuls electric, născut într-o zonă specializată a inimii și răspândit apoi prin atrii și ventricule. Electrozii lipiți pe piele captează acest impuls, iar aparatul îl transformă într-un traseu cu unde, pe hârtie sau pe ecran. Testul durează câteva minute, nu doare, nu folosește radiații și nu trimite curent în corp: doar „ascultă” semnalul pe care inima îl produce oricum.

Pentru că este rapidă, ieftină și disponibilă aproape peste tot, de la cabinetul medicului de familie la ambulanță, electrocardiograma este de obicei prima investigație cardiologică. Mai jos afli cum decurge, ce arată fiecare undă, ce înseamnă termenii din buletin și, la fel de important, ce nu poate arăta un EKG. Informațiile au caracter general, educativ, și nu înlocuiesc interpretarea făcută de medic, care citește traseul în contextul simptomelor tale.

Ce înregistrează de fapt electrocardiograma

Electrocardiograma înregistrează cum se descarcă și cum se reîncarcă electric celulele inimii la fiecare bătaie. Impulsul pornește din nodul sinusal, „stimulatorul natural” aflat în atriul drept, trece prin atrii, încetinește puțin în nodul atrioventricular, apoi coboară prin fasciculul His și ramurile lui până în ventricule.

Undele de pe traseu, pe înțeles

Medicul nu se uită la fiecare undă separat, ci la succesiunea lor, la durata intervalelor și la forma lor în toate derivațiile.

Ce sunt cele 12 derivații

EKG-ul standard folosește 10 electrozi: patru pe membre și șase pe piept. Din combinarea semnalelor lor, aparatul calculează 12 derivații, adică 12 „unghiuri de vedere” asupra aceleiași activități electrice. Unele derivații privesc peretele inferior al inimii, altele peretele anterior sau lateral. Așa poate medicul localiza aproximativ o zonă cu probleme, cum ar fi o porțiune de mușchi care nu primește suficient sânge.

Cum decurge o electrocardiogramă

O electrocardiogramă standard se face culcat pe spate, în repaus, și durează în total 5–10 minute, din care înregistrarea propriu-zisă ține doar câteva secunde. Nu este nevoie să fii nemâncat și nu trebuie să întrerupi medicamentele obișnuite.

Pașii, unul câte unul

1. Ți se cere să îți dezbraci partea de sus a corpului și să îți descoperi gleznele și încheieturile.
2. Asistenta curăță pielea în zonele unde pune electrozii; la bărbații cu mult păr pe piept, uneori se rade o porțiune mică, pentru un contact bun.
3. Se aplică electrozii: adezivi de unică folosință sau ventuze și clești, cu un gel conductor.
4. Stai întins, relaxat, respiri normal și nu vorbești.
5. Aparatul înregistrează traseul, de obicei aproximativ 10 secunde în toate derivațiile.
6. Electrozii se îndepărtează, iar traseul este interpretat de medic, pe loc sau ulterior.

Cum te pregătești

• nu pune creme, loțiuni sau uleiuri pe piept în ziua examinării, pentru că împiedică lipirea electrozilor;
• poartă haine ușor de scos, de preferat bluză și pantaloni în loc de rochie;
• adu lista medicamentelor și EKG-urile vechi, pentru comparație;
• dacă tremuri de frig sau de emoție, spune-i asistentei: tremurul mușchilor apare pe traseu ca „zgomot”.

Sfat: Cere o copie a fiecărei electrocardiograme și păstreaz-o. Compararea unui traseu nou cu unul vechi îl ajută pe medic să vadă ce s-a schimbat și ce era așa dintotdeauna, la fel ca forma unei semnături.

Ce poate arăta un EKG

Electrocardiograma oferă informații despre ritm, frecvență, conducerea impulsului și starea electrică a mușchiului cardiac. Multe dintre ele nu se pot obține la fel de rapid prin alt test.

Ritmul și frecvența

În mod obișnuit, inima bate în ritm sinusal, adică fiecare bătaie pornește din nodul sinusal. În repaus, la adulți, frecvența uzuală este de aproximativ 60–100 de bătăi pe minut. Sub 60 se vorbește de bradicardie, peste 100 de tahicardie; ambele pot fi normale în anumite situații, de pildă bradicardia la sportivi sau tahicardia la emoții, febră ori efort.

EKG-ul poate surprinde aritmii precum fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardiile paroxistice sau extrasistolele, dacă ele sunt prezente chiar în momentul înregistrării. Tipurile de aritmii sunt explicate în Aritmiile cardiace: când bătăile neregulate contează, iar fibrilația atrială, cea mai frecventă aritmie susținută la adulți, în Fibrilația atrială: ce este, ce simptome dă și ce riscuri are.

Conducerea impulsului

• Blocurile atrioventriculare apar când impulsul trece greu sau deloc de la atrii la ventricule; au grade diferite, de la forme fără consecințe la forme care pot necesita stimulator cardiac.
• Blocurile de ramură (dreaptă sau stângă) apar când impulsul coboară mai lent pe una dintre ramurile din ventricule; blocul de ramură dreaptă este uneori o descoperire întâmplătoare fără importanță, iar cel stâng merită de obicei investigat.
• Intervalul QT prelungit poate fi moștenit sau provocat de unele medicamente și de dezechilibre ale potasiului ori magneziului; medicul ține cont de el înainte de anumite tratamente.

Semnele de suferință a mușchiului cardiac

EKG-ul poate arăta modificări care sugerează o lipsă de oxigenare a mușchiului cardiac (ischemie), un infarct în desfășurare sau urmele unui infarct vechi, numite adesea „unde Q patologice”. În infarctul acut, EKG-ul făcut în primele minute decide cât de repede ajunge pacientul la coronarografie. Poate sugera și îngroșarea pereților ventriculului (hipertrofie), frecventă la persoanele cu hipertensiune veche, sau o inflamație a învelișului inimii (pericardită).

Termenii din buletinul EKG

Raportul unei electrocardiograme folosește un limbaj prescurtat care poate speria, dar mulți termeni descriu situații obișnuite. Tabelul de mai jos explică pe scurt formulările frecvente; semnificația pentru tine o stabilește medicul.

Important: Interpretarea automată tipărită de aparat în colțul hârtiei este doar orientativă. Aparatele greșesc destul de des, în ambele sensuri, iar medicul citește traseul, nu verdictul aparatului.

Ce nu poate arăta electrocardiograma

Un EKG de repaus normal este liniștitor, dar nu este o garanție că inima este perfect sănătoasă. Testul surprinde doar câteva secunde, în repaus, și vede doar activitatea electrică, nu structura inimii.

Limitele principale

• Aritmiile intermitente: dacă palpitațiile vin de câteva ori pe săptămână, șansa ca ele să apară exact în cele 10 secunde ale înregistrării este mică. Pentru ele medicul recomandă un Holter EKG sau o monitorizare mai lungă.
• Îngustarea arterelor coronare: multe persoane cu angină stabilă au EKG normal în repaus; problema apare doar la efort, de aceea se folosește testul de efort sau alte teste de stres.
• Valvele și forța de pompare: EKG-ul nu arată cât de bine se închide o valvă și nici fracția de ejecție. Acestea se văd la ecocardiografie.
• Debutul unui infarct: în primele minute, traseul poate fi încă normal; de aceea, la simptome sugestive, EKG-ul se repetă și se completează cu analize de sânge.

Locul electrocardiogramei în ansamblul investigațiilor este descris în ghidul investigațiilor cardiologice.

Când recomandă medicul o electrocardiogramă

Electrocardiograma este cerută atât pentru evaluarea unor simptome, cât și ca parte din controalele obișnuite ale unor persoane cu risc. Indicația o stabilește medicul.

Situații frecvente:

• durere sau disconfort în piept, lipsă de aer, oboseală neobișnuită la efort;
• palpitații, amețeli, leșin;
• hipertensiune arterială, diabet, boli de rinichi, la evaluarea inițială și periodic;
• înaintea unor operații, la persoanele cu risc;
• urmărirea efectelor unor medicamente asupra ritmului sau a intervalului QT;
• controlul după un infarct, după montarea unui stent ori a unui stimulator cardiac;
• evaluarea sportivilor, în anumite programe de screening.

Dacă te întrebi când palpitațiile merită o vizită la medic, citește Palpitațiile: când sunt inofensive și când mergi la medic.

EKG-ul de pe ceas sau de pe telefon

Unele ceasuri inteligente și dispozitive portabile pot înregistra un EKG cu o singură derivație, atingând aparatul cu degetul. Sunt utile pentru a surprinde un episod de palpitații și pot semnala posibila fibrilație atrială, dar nu înlocuiesc EKG-ul cu 12 derivații. Arată-i medicului înregistrarea, fără să decizi singur ce înseamnă mesajul afișat de aplicație. Un rezultat „normal” pe ceas nu exclude o problemă, iar un mesaj de alarmă poate fi fals.

EKG-ul în urgență și semnele pentru 112

În urgențele cardiace, electrocardiograma este printre primele lucruri pe care le face echipajul de ambulanță, uneori chiar la domiciliu. Ea arată dacă e vorba de un infarct care necesită desfundarea rapidă a arterei și orientează pacientul direct spre spitalul potrivit.

Sună la 112, fără să aștepți o programare pentru EKG, dacă ai:

• durere, apăsare sau arsură în piept care durează peste câteva minute ori revine;
• durere care iradiază în braț, gât, maxilar sau spate, mai ales cu transpirații reci și greață;
• lipsă de aer apărută brusc;
• palpitații foarte rapide cu amețeală, durere în piept sau senzația de leșin;
• leșin sau pierderea cunoștinței.

Nu conduce singur până la spital. Mai multe despre semnele infarctului găsești în Infarctul miocardic: semnele de alarmă și ce faci imediat.

Ce merită să iei cu tine despre EKG

Electrocardiograma este o fotografie electrică a inimii, făcută în câteva secunde: rapidă, sigură, nedureroasă și foarte informativă pentru ritm, conducere și semnele de ischemie. Valoarea ei crește când este comparată cu trasee mai vechi și când este citită de medic împreună cu simptomele tale. Are însă limite clare și, atunci când întrebarea medicului ține de structura inimii, de efort sau de simptome care vin și pleacă, este completată de alte investigații.

Pe scurt:

• testul durează câteva minute, nu doare și nu folosește radiații;
• 10 electrozi oferă 12 derivații, adică 12 unghiuri de vedere;
• arată ritmul, frecvența, blocurile și semne de suferință a mușchiului cardiac;
• un traseu normal în repaus nu exclude aritmiile intermitente sau angina de efort;
• durerea în piept nu așteaptă un EKG programat: suni la 112.