Ecografia transesofagiană: când e nevoie și cum decurge

Ecografia transesofagiană, prescurtată ETE, este o ecografie a inimii făcută din interiorul corpului: o sondă subțire și flexibilă, cu un mic transductor ecografic la vârf, este înghițită și coborâtă în esofag, tubul care duce alimentele spre stomac. Esofagul trece chiar în spatele inimii, lipit de atriul stâng, așa că de acolo ultrasunetele nu mai trebuie să străbată coastele, mușchii și plămânii. Rezultatul este o imagine mult mai clară și mai detaliată decât la ecografia obișnuită prin piele.

Investigația este mai neplăcută decât o ecografie standard și cere pregătire: post, anestezie locală în gât și, de obicei, o sedare ușoară. De aceea nu se face de rutină, ci atunci când cardiologul are o întrebare precisă la care ecografia prin piele nu poate răspunde. Mai jos afli în ce situații este nevoie de ea, cum te pregătești, cum decurge și ce faci după. Informațiile au caracter general, educativ, și nu înlocuiesc explicațiile medicului care recomandă și face investigația.

Prin ce diferă de ecografia obișnuită a inimii

Ecografia transesofagiană diferă de cea transtoracică prin locul din care „privește” sonda. Ecografia obișnuită se face prin peretele toracic, iar imaginea depinde de ferestrele dintre coaste. ETE privește inima din spate, de foarte aproape, fără obstacole.

Ecografia transtoracică rămâne primul pas. Cum decurge și ce arată găsești în articolul despre ecocardiografie. ETE vine după ea, ca o completare.

Ce vede mai bine ETE

• urechiușa atriului stâng, o mică prelungire a atriului stâng în care se pot forma cheaguri, greu de văzut prin piele;
• valvele, mai ales valva mitrală și protezele valvulare, cu detalii fine;
• septul dintre atrii, inclusiv mici comunicări;
• aorta toracică, porțiunea din spatele inimii;
• vegetațiile de pe valve, adică depozitele infectate din endocardită.

Când recomandă medicul ecografia transesofagiană

Medicul recomandă ETE atunci când are nevoie de un detaliu pe care ecografia obișnuită nu îl poate arăta sigur și când acest detaliu schimbă decizia de tratament. Indicațiile cele mai frecvente sunt următoarele.

Înaintea cardioversiei în fibrilația atrială

În fibrilația atrială, atriile nu se mai contractă eficient, iar în urechiușa atriului stâng se pot forma cheaguri. Înainte de cardioversie, adică readucerea ritmului normal prin șoc electric sincronizat sau prin medicamente, medicul poate cere ETE pentru a exclude prezența unui cheag, care ar putea pleca spre creier odată cu reluarea contracțiilor. Ce este fibrilația atrială și de ce crește riscul de cheaguri afli din Fibrilația atrială: ce este, ce simptome dă și ce riscuri are. Episoadele de aritmie sunt adesea descoperite inițial pe un Holter EKG, iar flutterul atrial, o aritmie înrudită, descrisă în ghidul despre tipurile de aritmii, poate cere aceeași verificare.

Suspiciunea de endocardită

Endocardita infecțioasă este infecția valvelor sau a căptușelii interioare a inimii. Pe valve apar vegetații, uneori mici, pe care ETE le vede mult mai bine decât ecografia prin piele. Investigația ajută și la descoperirea complicațiilor, cum ar fi abcesele din jurul valvelor.

Bolile valvulare și protezele

• evaluarea detaliată a unei valve mitrale bolnave, înaintea unei operații sau a unei intervenții prin cateter;
• verificarea funcționării unei proteze valvulare, când apar simptome sau suspiciunea unei probleme;
• măsurători precise înaintea unor proceduri structurale.

Bolile valvelor sunt explicate în Bolile valvelor inimii: stenoza și insuficiența valvulară.

După un accident vascular cerebral

La unele persoane, mai ales tinere, care au avut un accident vascular fără cauză evidentă, ETE caută o sursă din inimă: un cheag, o comunicare între atrii, cum este foramenul ovale patent, sau plăci în aortă. Pentru comunicare se folosește uneori testul cu microbule: se injectează în venă ser fiziologic agitat, iar medicul urmărește dacă bulele trec din atriul drept în cel stâng.

În timpul unor intervenții

ETE este folosită și în sala de operație sau în laboratorul de cateterism, sub anestezie, pentru a ghida unele operații pe valve și unele proceduri prin cateter.

Locul ETE între celelalte investigații este descris în ghidul investigațiilor cardiologice.

Pregătirea pentru examinare

Pregătirea are scopul de a face examinarea sigură: stomacul gol reduce riscul de vărsături și de pătrundere a conținutului gastric în căile respiratorii, iar informațiile despre sănătatea ta ajută echipa să aleagă sedarea potrivită.

Ce faci înainte

1. Postul: de obicei nu mănânci cu câteva ore înainte, frecvent în jur de 6 ore, și nu bei lichide în ultimele ore, după instrucțiunile primite de la clinică.
2. Medicamentele: întreabă medicul ce iei în dimineața examinării și cu cât lichid. Nu opri din proprie inițiativă medicamentele care subțiază sângele, mai ales dacă ETE se face înaintea unei cardioversii.
3. Spune echipei dacă ai probleme la înghițire, boli ale esofagului sau stomacului, operații în zona gâtului sau a esofagului, sângerări digestive, boli ale ficatului, alergii la anestezice ori probleme la o sedare anterioară.
4. Proteza dentară mobilă se scoate înainte de examinare.
5. Însoțitorul: organizează pe cineva care să te ia acasă, pentru că după sedare nu ai voie să conduci.

Sfat: Programează-ți ziua liberă. După sedare, chiar dacă te simți bine, reacțiile și atenția pot fi încetinite câteva ore, așa că nu conduci, nu semnezi documente importante și nu lucrezi cu utilaje în acea zi.

Cum decurge ecografia transesofagiană

Examinarea propriu-zisă, cu sonda în esofag, durează de obicei 10–30 de minute, dar cu pregătirea și supravegherea de după, vizita ține una–două ore. Ești monitorizat tot timpul: EKG, tensiune și oxigenul din sânge, măsurat cu un senzor pe deget.

Pașii

1. Ți se montează o branulă într-o venă a brațului, prin care se poate administra sedarea.
2. Gâtul este amorțit cu un spray sau un gel anestezic, care are un gust amar și dă senzația de gât „umflat”; e normal.
3. Te întinzi pe partea stângă, cu bărbia ușor coborâtă spre piept.
4. Ți se pune o piesă de plastic între dinți, care protejează sonda și dinții.
5. Primești, de obicei, un sedativ ușor, care te relaxează și te face somnoros.
6. Medicul trece sonda prin gură spre gât și îți cere să înghiți; înghițirea ajută sonda să alunece în esofag.
7. Sonda este mișcată ușor în sus și în jos și rotită pentru imagini din mai multe unghiuri; poți respira normal pe nas și pe gură.
8. La final, sonda este retrasă în câteva secunde.

Ce simți

Momentul cel mai neplăcut este înghițirea sondei, când poate apărea reflexul de vomă. Respirația lentă, pe nas, ajută. Odată ce sonda este în esofag, majoritatea pacienților simt doar o presiune. Saliva se poate aduna în gură; asistenta o aspiră. Mulți pacienți sedați își amintesc puțin din examinare.

Riscurile și contraindicațiile

Ecografia transesofagiană este, în general, sigură, iar complicațiile serioase sunt rare. Cele mai frecvente neplăceri sunt mici și trec singure.

Când se face cu precauție sau deloc

Medicul evaluează atent persoanele cu îngustări ale esofagului, operații recente pe esofag sau stomac, sângerări digestive active, varice esofagiene sau anumite boli ale coloanei cervicale. Uneori alege altă metodă de imagistică, de exemplu tomografia sau rezonanța magnetică cardiacă, ori o ETE adaptată.

După examinare: ce ai voie și ce nu

După ETE rămâi sub observație până trece efectul sedării, de obicei în jur de o oră sau puțin mai mult. Amorțeala gâtului durează și ea un timp, iar până dispare nu ai voie să mănânci și să bei.

1. Nu mânca și nu bea până când gâtul nu mai este amorțit, de obicei aproximativ o oră; încearcă întâi o gură mică de apă.
2. Începe cu alimente moi și băuturi călduțe, nu fierbinți, dacă gâtul este iritat.
3. Nu conduce în ziua examinării dacă ai primit sedare.
4. Nu lua decizii importante și nu consuma alcool în acea zi.
5. Reia medicamentele conform indicațiilor primite.

Dacă ETE s-a făcut înaintea unei cardioversii, aceasta poate urma imediat, în aceeași ședință, sub sedare, dacă nu s-a găsit niciun cheag.

Semnele care cer ajutor rapid

Sună la 112 sau mergi de urgență la spital dacă, în orele sau zilele de după examinare, apar:

• durere puternică în gât, în piept sau în spate, care se agravează;
• dificultate mare la înghițire sau imposibilitatea de a înghiți saliva;
• vărsături cu sânge sau scaun negru;
• febră, frisoane și stare generală alterată;
• lipsă de aer.

Sună imediat la 112 și dacă apar semne de accident vascular, cum sunt gura strâmbă, slăbiciunea unui braț sau vorbirea neclară, ori durere toracică intensă, indiferent de investigația făcută.

Ideile principale despre ecografia transesofagiană

Ecografia transesofagiană aduce sonda ecografică în spatele inimii, prin esofag, pentru imagini mult mai clare ale atriilor, valvelor, septului și aortei. Este recomandată pentru întrebări precise: un cheag înaintea cardioversiei, o infecție a valvelor, o proteză valvulară, sursa unui accident vascular sau ghidarea unei intervenții. Cere post, anestezie în gât, de obicei sedare și un însoțitor, iar neplăcerile obișnuite trec în una–două zile.

Pe scurt:

• ETE completează ecografia prin piele, nu o înlocuiește;
• respecți postul și întrebi medicul despre fiecare medicament;
• după sedare nu conduci în ziua respectivă;
• nu mănânci până nu trece amorțeala gâtului;
• durerea puternică, vărsăturile cu sânge sau febra după examinare cer ajutor rapid, iar semnele de accident vascular, apel la 112.