Tensiunea la vârstnici: particularități, valori și măsurare

Tensiunea la vârstnici are câteva particularități care o deosebesc de cea a adulților tineri: arterele sunt mai rigide, sistolica este mai des crescută, iar riscul de amețeli și de căderi la ridicare devine o preocupare reală. De aceea, la această vârstă, nu doar valoarea contează, ci și felul în care ajungi la ea: un control prea brusc poate fi la fel de nepotrivit ca unul absent.

Tensiunea mare este foarte frecventă după 65 de ani, iar tratarea ei reduce riscul de accident vascular cerebral, de insuficiență cardiacă și de infarct. În același timp, medicii țin cont de fragilitate, de bolile asociate și de medicamentele luate. Mai jos vezi ce se schimbă cu vârsta, cum se măsoară corect, ce să urmărești și când să te adresezi medicului. Informațiile sunt generale; ținta și tratamentul se stabilesc individual.

Ce se schimbă în artere odată cu vârsta

Cu timpul, pereții arterelor mari își pierd o parte din elasticitate. În tinerețe, aorta se întinde la fiecare bătaie a inimii și apoi revine, ca un burduf, ceea ce netezește presiunea. Când peretele se rigidizează, acest efect dispare: la fiecare bătaie, presiunea urcă mai mult, iar între bătăi scade mai repede.

Rezultatul este tensiunea sistolică mai mare și diastolica normală sau mică, adică diferența dintre cele două cifre se mărește. Situația se numește hipertensiune sistolică izolată și este cea mai frecventă formă la vârstnici. Cifrele și rolul fiecăreia sunt explicate în Tensiunea sistolică și diastolică: ce arată cele două cifre.

Valorile și ținta de tensiune

Pragul clasic pentru hipertensiune, 140/90 mmHg, se aplică și la vârstnici, dar ținta de tratament se stabilește personalizat. La un vârstnic activ și fără multe boli, medicul poate urmări valori apropiate de cele ale adulților mai tineri. La un vârstnic fragil, cu risc de cădere sau cu multe medicamente, ținta poate fi mai puțin strictă.

Nu există o cifră „magică" valabilă pentru toți. Ce contează este ca tratamentul să scadă riscul fără să dea efecte adverse, cum ar fi amețeala, slăbiciunea sau leșinul. Valorile standard pe categorii sunt în Valorile tensiunii arteriale: ce înseamnă fiecare categorie.

Sfat: nu urmări în mod obsesiv o cifră. Mai util este un jurnal cu valori regulate, dimineața și seara, pe care să îl prezinți medicului.

Hipotensiunea ortostatică și riscul de cădere

Una dintre cele mai importante particularități este scăderea tensiunii la ridicare. La vârstnici, reflexele care mențin presiunea când te ridici din pat sau de pe scaun reacționează mai lent, așa că sângele „rămâne" în picioare câteva secunde, iar creierul primește mai puțin. Rezultatul este amețeala, vederea încețoșată sau chiar leșinul.

Situația apare mai des la vârstnicii care iau mai multe medicamente, care au deshidratare, diabet sau boală Parkinson. Medicul o caută prin măsurarea tensiunii la două momente: așezat sau întins, apoi după un minut și după trei minute de stat în picioare. O scădere a sistolicei cu cel puțin 20 mmHg sau a diastolicei cu cel puțin 10 mmHg definește fenomenul. Detalii despre tensiunea mică găsești în Tensiunea mică (hipotensiunea): când e normală și când nu.

Măsuri simple pentru ridicare în siguranță

• Ridică-te treptat: stai câteva clipe pe marginea patului înainte de a pune picioarele pe podea.
• Dacă simți amețeală, așază-te la loc și așteaptă să treacă.
• Bea apă regulat peste zi, dacă medicul nu ți-a limitat lichidele.
• Evită băile foarte fierbinți și statul lung în picioare pe căldură.
• Discută cu medicul despre medicamentele care pot scădea prea mult tensiunea.

Măsurarea tensiunii la vârstnici

Metoda corectă este cea de la orice vârstă, cu câteva ajustări. Măsoară în repaus, așezat, cu spatele sprijinit și brațul la nivelul inimii, urmând pașii din Măsurarea tensiunii acasă: pașii pentru o citire corectă. Dacă ai amețeli, medicul poate cere și măsurări în picioare.

La unii vârstnici, arterele foarte rigide pot da valori mai mari decât cele reale, fenomen numit pseudo-hipertensiune. De aceea, un medic poate compara măsurarea aparatului cu alte metode, mai ales dacă tratamentul dă simptome de tensiune mică, deși cifrele sunt mari. Alegerea aparatului contează: manșeta trebuie să se potrivească brațului (Mărimea manșetei tensiometrului: cum o alegi corect), iar pentru cei cu tremor sau cu ritm neregulat, aparatul trebuie ales cu sfatul medicului sau al farmacistului.

Uneori, medicul recomandă și monitorizarea pe 24 de ore, descrisă în Holterul de tensiune (MAPA): cum funcționează și ce arată, care arată cum se comportă tensiunea pe parcursul zilei și al nopții.

Alimentația și obiceiurile potrivite vârstei

Principiile sunt aceleași ca la adulți, dar se adaptează la apetit, la masticație și la boli asociate. Reducerea sării ajută, însă nu trebuie să ducă la o alimentație săracă, care provoacă pierdere în greutate sau slăbiciune. Un meniu cu legume, leguminoase, pește, ulei de măsline și proteine suficiente este un reper bun, după modelul din dieta mediteraneană.

Mișcarea blândă, zilnică, ca plimbările, exercițiile de echilibru sau gimnastica ușoară, ajută atât tensiunea, cât și stabilitatea la mers. Pentru ce înseamnă mișcarea potrivită inimii, vezi Mișcarea pentru inimă: cât și ce tip de efort contează.

Tratamentul și medicamentele

Decizia privind tratamentul aparține medicului. La vârstnici, adesea se începe treptat, cu ajustări lente, pentru a evita scăderile bruște. Este important să:

• duci la fiecare control lista completă de medicamente, inclusiv cele fără rețetă și suplimentele;
• nu schimbi și nu oprești pe cont propriu nicio pastilă;
• spui medicului dacă apar amețeli, tuse, umflături sau oboseală nouă;
• ai un organizator pentru pastile, pentru a evita dozele uitate sau luate de două ori.

Dacă locuiești cu familia, merită ca un apropiat să știe ce tratament iei și să te ajute cu jurnalul. Imaginea de ansamblu a tensiunii este în ghidul tensiunii arteriale.

Atenție: o cădere cu lovire de cap, leșinul, durerea în piept, slăbiciunea bruscă a unei jumătăți de corp sau tulburările de vorbire sunt urgențe. Sună la 112.

Pe aceeași temă, citește și Tensiunea în sarcină: ce urmărești și când mergi la medic.

Pe aceeași temă, citește și Testul de înclinare (tilt test): cum decurge.