Tensiunea sistolică și diastolică: ce arată cele două cifre

Tensiunea sistolică și diastolică sunt cele două cifre pe care le vezi pe ecranul tensiometrului, de exemplu 120/80. Prima cifră, sistolica, reprezintă presiunea din artere în clipa în care inima se contractă și împinge sângele. A doua cifră, diastolica, reprezintă presiunea dintre două bătăi, când inima se relaxează și se umple din nou cu sânge.

Mulți oameni se uită doar la una dintre cifre, de obicei la cea mare, sau cred că a doua „nu contează". În realitate, medicul se uită la amândouă și, uneori, la diferența dintre ele. Mai jos vezi ce înseamnă fiecare valoare, ce este tensiunea pulsată, cum se schimbă raportul dintre cifre cu vârsta și când are sens să ceri o explicație suplimentară la consult. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc interpretarea medicului.

Ce înseamnă tensiunea sistolică

Tensiunea sistolică este presiunea maximă din artere, atinsă la fiecare bătaie a inimii. În momentul contracției, ventriculul stâng, camera principală care pompează sângele în corp, împinge cu forță sânge în aortă și mai departe în artere. Pereții arterelor se întind, iar presiunea urcă la valoarea sistolică.

Sistolica este influențată de forța cu care pompează inima, de cantitatea de sânge expulzat la o bătaie și de elasticitatea arterelor. Când pereții arterelor devin mai rigizi, ceea ce se întâmplă pe parcursul anilor, aceeași cantitate de sânge produce un vârf de presiune mai mare. De aceea sistolica tinde să crească odată cu vârsta.

Ce înseamnă tensiunea diastolică

Tensiunea diastolică este presiunea minimă din artere, măsurată între bătăi, când inima se relaxează. În acest moment, valvele aortei sunt închise, iar arterele elastice împing sângele mai departe, menținând fluxul. De aceea, presiunea din artere nu scade niciodată la zero între bătăi.

Diastolica depinde mai ales de rezistența vaselor mici din periferie, numite arteriole. Dacă acestea sunt strânse sau rigide, presiunea dintre bătăi rămâne mai mare. La tineri și la adulții de vârstă mijlocie, diastolica crescută este adesea prima semnalată în hipertensiune. După 50–60 de ani, ea poate să scadă ușor, chiar dacă sistolica urcă.

Cum arată valorile obișnuite

Pentru adulți, tensiunea considerată dorită este sub 120/80 mmHg, adică sub 120 milimetri de mercur la sistolică și sub 80 la diastolică. Hipertensiunea se discută, de regulă, de la 140/90 mmHg în sus, pe măsurători repetate. Între ele se află o zonă în care se pune accent pe stilul de viață și pe monitorizare.

Contează ca rezultatul să vină din măsurători corecte și repetate, nu dintr-una singură. Categoriile complete, cu explicații, sunt în Valorile tensiunii arteriale: ce înseamnă fiecare categorie. Dacă una dintre cifre este crescută și cealaltă normală, medicul încă poate vorbi despre hipertensiune, deoarece contează valoarea care depășește pragul.

Tensiunea pulsată: diferența dintre cifre

Tensiunea pulsată este diferența dintre sistolică și diastolică. La 120/80, ea este de 40 mmHg. O valoare în jur de 40–60 mmHg este considerată obișnuită la adulți. Când diferența este mare, de pildă 160/70, înseamnă o pulsată de 90, ceea ce poate arăta artere mai rigide, un aspect frecvent la vârstnici.

Medicul nu pune diagnostic doar pe baza pulsatei, dar o folosește ca indiciu. O pulsată mare poate sugera că arterele mari și-au pierdut din elasticitate. O pulsată foarte mică, sub 25 de mmHg, poate apărea în anumite probleme ale inimii sau la scăderea cantității de sânge pompate și se discută cu cardiologul. Pentru context despre cum se acumulează daunele în artere, vezi Ateroscleroza: cum se formează plăcile în artere.

Analogia cu furtunul de grădină

Poți să-ți imaginezi sistemul circulator ca pe un furtun conectat la o pompă. Sistolica este presiunea din furtun când pompa dă drumul apei cu putere. Diastolica este presiunea din furtun între impulsuri, când pompa se oprește o clipă. Dacă furtunul este vechi și rigid, presiunea la vârf este mai mare, iar între impulsuri scade mai mult. Dacă furtunul este îngust, presiunea rămâne ridicată și între impulsuri.

Analogia nu înlocuiește anatomia, dar ajută să înțelegi de ce există două cifre și de ce nu sunt interschimbabile. Fiecare descrie un aspect diferit: forța pompei și rezistența conductelor.

Cum se schimbă raportul dintre cifre cu vârsta

La tineri, de obicei crește mai întâi diastolica, adică rezistența vaselor mici. Pe măsură ce îmbătrânești, arterele mari se rigidizează, iar sistolica urcă mai mult decât diastolica. La persoanele peste 60 de ani, hipertensiunea izolată sistolică, adică sistolica crescută cu diastolica normală, este una dintre cele mai frecvente forme. Mecanismele sunt prezentate mai larg în Hipertensiunea arterială: cauze, riscuri și monitorizare.

Asta nu înseamnă că o sistolică mare la vârstnici poate fi ignorată. Dimpotrivă, ea este strâns legată de riscul de accident vascular cerebral și de afectarea inimii. Mai multe despre particularitățile acestei vârste găsești în Tensiunea la vârstnici: particularități, valori și măsurare.

Sfat: când îți notezi valorile, scrie întotdeauna ambele cifre, data și ora. Un jurnal care conține doar „am avut 14" nu spune medicului nimic util.

Ce întrebi medicul despre cele două cifre

La consult, ai tot dreptul să ceri explicații clare. Câteva întrebări utile:

• Care dintre cifre mă îngrijorează în cazul meu și de ce?
• Ce valoare-țintă ar trebui să urmăresc acasă?
• Diferența dintre cifrele mele este una obișnuită?
• Cât de des să îmi măsor tensiunea și în ce momente ale zilei?

Valorile măsurate acasă sunt, de multe ori, mai apropiate de realitate decât cele de la cabinet. Dacă vrei să înțelegi cum le notezi și le prezinți, vezi Jurnalul tensiunii: cum îl ții pentru consultul cardiologic. Imaginea de ansamblu a subiectului este în ghidul tensiunii arteriale.

Atenție: valori foarte mari însoțite de durere în piept, lipsă de aer, confuzie sau slăbiciune într-o parte a corpului sunt o urgență. Sună la 112.