O aritmie cardiacă este o tulburare a ritmului inimii: bătăile sunt prea rapide, prea rare, neregulate sau pornesc din alt loc decât cel obișnuit. Termenul acoperă o paletă foarte largă, de la extrasistolele pe care aproape toți oamenii le au din când în când, fără să le simtă, până la ritmuri ventriculare care pot opri circulația în câteva secunde. De aceea, a afla că ai „o aritmie” spune puțin; contează ce tip este, cât de des apare și pe ce fel de inimă.
Ghidul de față îți explică cum funcționează sistemul electric al inimii, care sunt marile familii de aritmii, ce le provoacă, cum le prinde medicul pe înregistrări și în ce situații ritmul neregulat devine o urgență. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul medicului de familie sau al cardiologului, singurii care pot interpreta o electrocardiogramă în contextul tău.
Sistemul electric al inimii, explicat simplu
Fiecare bătaie a inimii este declanșată de un impuls electric care pornește din nodul sinusal și urmează un traseu fix până la ventriculi. O aritmie apare când impulsul pornește din alt loc, circulă pe un circuit anormal sau este blocat pe drum.
Traseul normal are patru etape:
- Nodul sinusal, din atriul drept, generează impulsul, de obicei de 60–100 de ori pe minut în repaus.
- Impulsul se răspândește prin atrii, care se contractă.
- Nodul atrioventricular îl întârzie o fracțiune de secundă, ca ventriculii să apuce să se umple.
- Prin fasciculul His și ramurile lui, impulsul ajunge la ventriculi, care pompează sângele în corp și în plămâni.
Ritmul care respectă acest traseu se numește ritm sinusal. Pe electrocardiogramă, fiecare etapă lasă o urmă: unda P pentru atrii, complexul QRS pentru ventriculi și unda T pentru revenirea lor electrică. Cum se citesc aceste unde afli din Electrocardiograma (EKG): cum se face și ce arată.
Ritmul normal și variațiile lui inofensive
Nu orice puls diferit de 60–100 sau ușor neregulat este o boală. Inima își adaptează permanent frecvența la nevoi, iar unele variații sunt semn de sănătate, nu de problemă.
- Aritmia sinusală respiratorie: pulsul crește ușor la inspir și scade la expir. Este normală, mai ales la copii și tineri.
- Bradicardia sinusală a sportivului: persoanele antrenate pot avea în repaus 45–55 de bătăi pe minut, fără simptome, pentru că inima lor pompează mai mult la fiecare bătaie.
- Tahicardia sinusală: pulsul crește la efort, febră, emoții, durere, deshidratare sau după cafea. Ritmul rămâne normal ca origine, doar mai rapid.
- Pulsul mai rar în somn, uneori sub 50, este obișnuit la mulți adulți.
Important: Aceleași cifre pot fi normale la un om și anormale la altul. Un puls de 48 la un alergător fără simptome nu are aceeași semnificație ca un puls de 48 la un vârstnic care amețește și cade.
Tahicardiile: când inima bate prea repede
Tahicardia înseamnă, convențional, o frecvență de peste 100 de bătăi pe minut în repaus. Contează mai ales de unde pornește: tahicardiile din atrii sunt de obicei mai puțin periculoase imediat decât cele din ventriculi, deși și ele pot avea complicații.
| Tipul | De unde pornește | Ce simte de obicei persoana |
|---|---|---|
| Tahicardia paroxistică supraventriculară (TPSV) | un circuit scurt în jurul nodului atrioventricular sau o cale electrică în plus | puls foarte rapid și regulat, care începe și se oprește brusc |
| Fibrilația atrială | multe circuite haotice în atrii | puls neregulat, oboseală, lipsă de aer, uneori nimic |
| Flutterul atrial | un circuit mare, organizat, în atriul drept | puls rapid, adesea regulat |
| Tahicardia ventriculară | ventriculi, frecvent pe o inimă cu cicatrice | amețeală, durere în piept, leșin; poate fi o urgență vitală |
| Fibrilația ventriculară | activitate electrică haotică în ventriculi | pierderea cunoștinței în câteva secunde; stop cardiac |
Fibrilația atrială este cea mai frecventă dintre ele și are un risc propriu, cel de accident vascular cerebral; este tratată separat în Fibrilația atrială: ce este, ce simptome dă și ce riscuri are. Un caz aparte este sindromul Wolff-Parkinson-White, în care o cale electrică suplimentară, prezentă de la naștere, permite episoade de tahicardie; se vede adesea pe electrocardiograma de repaus și se poate trata prin ablație.
Bradicardiile și blocurile: când inima bate prea rar
Bradicardia înseamnă, convențional, sub 60 de bătăi pe minut. Devine o problemă când inima nu mai crește frecvența la nevoie sau când impulsul este blocat pe drum, iar creierul și mușchii nu primesc suficient sânge.
Boala nodului sinusal
Cu vârsta, nodul sinusal poate obosi: generează impulsuri prea rar, face pauze sau alternează perioade de puls rar cu perioade de puls rapid. Persoana poate simți oboseală, amețeli, toleranță scăzută la efort sau poate leșina.
Blocurile atrioventriculare
Când impulsul este întârziat sau oprit la nivelul nodului atrioventricular, vorbim de bloc:
- gradul I: impulsul trece, dar mai lent; adesea doar o constatare pe EKG, fără simptome;
- gradul II: unele impulsuri nu mai trec, iar inima „sare” bătăi; unele forme sunt benigne, altele cer evaluare atentă;
- gradul III (complet): niciun impuls nu mai trece, iar ventriculii bat după un ritm propriu, foarte rar; este o situație serioasă.
Blocurile de ramură
Un bloc de ramură dreaptă sau stângă înseamnă că impulsul ajunge mai lent la unul dintre ventriculi. Nu modifică frecvența, dar blocul de ramură stângă nou apărut merită investigat, pentru că poate însoți alte boli ale inimii.
Când bradicardia dă simptome și nu are o cauză reversibilă, soluția discutată de cardiolog este de obicei un stimulator cardiac (pacemaker), un dispozitiv mic, implantat sub piele, care trimite impulsuri când inima nu le mai produce suficient.
Extrasistolele: bătăile în plus
Extrasistolele sunt bătăi apărute mai devreme decât trebuie, urmate adesea de o mică pauză. Sunt cele mai frecvente aritmii și, la o inimă sănătoasă, de cele mai multe ori nu sunt periculoase, chiar dacă se simt neplăcut.
- Extrasistolele atriale (supraventriculare) pornesc din atrii și sunt foarte frecvente.
- Extrasistolele ventriculare pornesc din ventriculi; izolate, sunt obișnuite, dar dacă sunt foarte numeroase sau apar pe o inimă bolnavă, medicul le investighează.
Persoana simte de obicei o „bufnitură”, o bătaie mai puternică sau senzația că inima „se oprește o clipă”. De fapt, bătaia de după pauză este mai puternică, pentru că ventriculul a avut mai mult timp să se umple. Cum le deosebești de alte cauze ale palpitațiilor afli din Palpitațiile: când sunt inofensive și când mergi la medic.
Ce provoacă aritmiile
Aritmiile apar fie pentru că inima are o problemă structurală (cicatrice, mușchi îngroșat, atrii dilatate, valve bolnave), fie pentru că un factor din afara inimii irită sistemul electric. Adesea cele două se combină.
| Categorie | Exemple |
|---|---|
| Boli ale inimii | cardiopatia ischemică, infarctul vechi, insuficiența cardiacă, valvulopatiile, cardiomiopatiile, hipertensiunea de lungă durată |
| Tulburări hormonale și metabolice | tiroida hiperactivă sau leneșă, potasiu ori magneziu prea mic sau prea mare, glicemie foarte scăzută |
| Substanțe | cofeina în exces, alcoolul, nicotina, băuturile energizante, drogurile stimulante |
| Medicamente | unele antidepresive, antibiotice, antialergice sau decongestionante pot influența ritmul la persoane predispuse |
| Alte situații | febra, deshidratarea, anemia, apneea în somn, lipsa de somn, stresul intens |
| Cauze moștenite | canalopatii rare, precum sindromul QT lung sau sindromul Brugada, și unele cardiomiopatii |
Dacă în familie au existat morți subite la vârstă tânără, leșinuri inexplicabile la efort sau înec inexplicabil la un înotător bun, spune-i medicului. Aceste detalii pot orienta spre o cauză genetică, iar evaluarea rudelor poate fi utilă; vezi și Istoricul familial de boli de inimă: ce înseamnă pentru tine.
Sfat: Când mergi la cardiolog pentru o aritmie, du lista completă a medicamentelor și suplimentelor, inclusiv a celor fără rețetă. Unele interacțiuni care influențează ritmul se văd doar așa.
Cum se investighează o aritmie
O aritmie se diagnostichează pe o înregistrare a ritmului din momentul în care apare. Provocarea este că multe episoade sunt scurte și imprevizibile, de aceea medicul alege metoda de monitorizare după cât de des apar simptomele.
| Investigația | Cât timp înregistrează | Când e potrivită |
|---|---|---|
| EKG standard | câteva secunde | aritmii permanente sau prezente la cabinet |
| Holter EKG | 24–48 de ore, uneori până la câteva zile | simptome zilnice sau aproape zilnice |
| Înregistrator de evenimente sau plasture EKG | săptămâni | simptome la câteva zile sau săptămâni |
| Monitor implantabil (loop recorder) | până la câțiva ani | leșinuri rare, inexplicabile |
| Studiu electrofiziologic | durata procedurii, în spital | când se caută circuitul exact sau se pregătește o ablație |
Pe lângă acestea, ecocardiografia verifică dacă inima are o problemă structurală, iar testul de efort arată cum se comportă ritmul la solicitare. Monitorizarea pe 24 de ore este descrisă în Holterul EKG de 24 de ore: cum decurge monitorizarea, iar celelalte teste în ghidul investigațiilor cardiologice.
Când aritmia devine urgență
O aritmie este urgență dacă se însoțește de leșin, durere în piept, lipsă severă de aer, confuzie sau o stare de rău care nu cedează, ori dacă pulsul este extrem de rapid sau extrem de rar. În aceste situații suni la 112, nu aștepți programarea.
Semne pentru 112:
- leșin sau aproape-leșin, mai ales la efort sau culcat;
- palpitații cu durere sau apăsare în piept;
- puls foarte rapid, care nu cedează, cu amețeală sau transpirații;
- puls foarte rar cu slăbiciune extremă sau confuzie;
- o persoană care se prăbușește, nu răspunde și nu respiră normal.
Stopul cardiac: RCP și defibrilatorul
Fibrilația ventriculară oprește practic circulația. Dacă cineva nu răspunde și nu respiră normal, suni la 112, începi compresiile toracice ferme și rapide în centrul pieptului, iar dacă există un defibrilator extern automat (DEA) în apropiere, îl folosești: aparatul dă instrucțiuni vocale și administrează șocul doar dacă ritmul îl cere. Dispecerul 112 te ghidează pas cu pas. Mai multe despre urgențele cardiace găsești în ghidul afecțiunilor inimii.
Recapitulare: aritmiile pe scurt
Aritmiile sunt o familie largă, de la variații normale ale pulsului și extrasistole banale la ritmuri care pot fi fatale. Gravitatea depinde de tipul aritmiei, de simptome și, mai ales, de starea inimii. Diagnosticul se pune pe o înregistrare EKG din timpul episodului, iar soluțiile merg de la eliminarea unui factor declanșator până la ablație, pacemaker sau defibrilator implantabil, decise de cardiolog.
De ținut minte:
- pulsul normal de repaus la adult este de aproximativ 60–100 de bătăi pe minut;
- extrasistolele izolate pe o inimă sănătoasă sunt, de regulă, inofensive;
- leșinul, durerea în piept sau pulsul extrem înseamnă 112;
- metoda de monitorizare se alege după cât de des apar simptomele;
- istoricul familial de moarte subită trebuie spus medicului.
Întrebări frecvente
Care aritmii sunt periculoase?
Sunt periculoase mai ales tahicardia și fibrilația ventriculară, blocurile atrioventriculare avansate și orice aritmie care dă leșin sau durere în piept. Fibrilația atrială contează în special prin riscul de accident vascular cerebral.
Stresul poate provoca aritmii?
Da, stresul și lipsa de somn cresc frecvența extrasistolelor și pot declanșa episoade la persoanele predispuse. Legătura dintre emoții și inimă este explicată în Stresul și inima: legătura dintre emoții și tensiune.
Pot avea o aritmie și să nu știu?
Da. Multe aritmii, inclusiv fibrilația atrială și unele blocuri, sunt descoperite întâmplător pe o electrocardiogramă făcută din alt motiv.
Ce este ablația?
Ablația este o procedură pe cateter prin care medicul neutralizează, cu căldură sau frig, zona mică de țesut din care pornește sau prin care circulă aritmia. Indicația o stabilește cardiologul specializat în electrofiziologie.
Am extrasistole. Trebuie să renunț la cafea?
Nu neapărat. Dacă observi că extrasistolele apar mai des după cafea sau băuturi energizante, reducerea lor poate ajuta, dar decizia se ia în funcție de ce observi și de sfatul medicului.
