Bradicardia: când pulsul lent este normal și când nu

Bradicardia este o frecvență a inimii mai mică de 60 de bătăi pe minut, măsurată în repaus. Cifra, singură, nu spune dacă e bine sau rău. Un maratonist poate avea 45 de bătăi pe minut și să fie perfect sănătos, în timp ce o persoană vârstnică cu 48 de bătăi, dar cu amețeli și leșinuri, poate avea o problemă care cere tratament. De aceea, în evaluare, contează mai mult simptomele și contextul decât numărul.

Mulți oameni descoperă un puls lent când își cumpără un ceas inteligent sau un tensiometru care arată și frecvența inimii. Alarma e firească, dar de cele mai multe ori nu e justificată. Mai jos găsești explicate ce înseamnă pulsul lent, când este fiziologic, ce cauze pot sta în spate, cum se evaluează și ce semne cer ajutor. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc consultul medical.

Cum se stabilește frecvența inimii și ce este bradicardia

Frecvența inimii este reglată de nodul sinusal, un grup de celule din atriul drept care funcționează ca un stimulator natural. El trimite impulsuri electrice care străbat atriile, trec prin nodul atrioventricular și ajung la ventriculi. La un adult în repaus, frecvența obișnuită se situează între 60 și 100 de bătăi pe minut, iar sistemul nervos vegetativ o accelerează sau o încetinește după nevoi.

Bradicardia apare când fie nodul sinusal emite impulsuri prea rar, fie impulsurile nu mai trec corect spre ventriculi. În primul caz se vorbește despre bradicardie sinusală, iar în al doilea despre blocuri de conducere. Pentru imaginea generală a tulburărilor de ritm poți consulta articolul despre aritmii.

Pulsul poți să îl iei singur, apăsând ușor cu două degete pe încheietura mâinii, sub baza degetului mare, și numărând bătăile timp de un minut, în repaus. O măsurare izolată nu ajunge; medicii ascultă pulsul în timp și îl corelează cu simptomele.

Când pulsul lent este normal

La mulți oameni sănătoși, pulsul lent nu ascunde nicio boală. Cele mai frecvente situații în care el este firesc sunt:

• antrenamentul regulat de rezistență, care întărește inima, astfel încât fiecare bătaie pompează mai mult sânge și sunt necesare mai puține bătăi;
• somnul, când frecvența scade natural, adesea sub 50 de bătăi pe minut la unii oameni;
• tinerețea și constituția individuală, existând persoane cu puls de repaus mic fără nicio consecință;
• relaxarea profundă sau activitatea predominantă a sistemului nervos parasimpatic, care încetinește inima.

Semnul că bradicardia este benignă este lipsa simptomelor și o creștere normală a pulsului la efort. Dacă te simți bine, ai energie și nu ai amețeli, un puls de 52 sau 55 nu este de obicei motiv de îngrijorare. Totuși, pentru siguranță, menționează-l medicului la următorul control.

Cauze care merită verificate

Când bradicardia vine cu simptome sau apare brusc la cineva care nu a avut-o, medicul caută o cauză. Tabelul de mai jos grupează principalele posibilități.

Un caz aparte este bradicardia de origine vagală, când un stimul precum durerea, frica, vederea sângelui sau efortul de a tuși încetinește inima și scade tensiunea, putând provoca leșin. Este o reacție frecventă și de obicei inofensivă, dar un leșin ar trebui să fie întotdeauna discutat cu medicul, așa cum arată articolul despre sincopă.

Simptomele care cer atenție

Pulsul lent devine o problemă când creierul și organele nu mai primesc suficient sânge. Simptomele obișnuite sunt oboseala marcată, amețeala, senzația de cap gol, lipsa de aer la efort mic, confuzia, durerea în piept sau leșinul. Uneori pacienții descriu pauze sau bătăi puternice care urmează unei pauze.

Atenție: leșinul, durerea în piept, lipsa de aer severă sau confuzia apărute împreună cu un puls foarte lent cer apel la 112. Nu mergi singur la spital și nu conduci.

Pentru amețelile ușoare sau oboseala persistentă, poți programa un consult la medicul de familie sau la cardiolog. Notează cât de lent este pulsul, când apare senzația de rău și ce medicamente iei.

Cum se evaluează bradicardia

Evaluarea urmărește să stabilească dacă ritmul lent este responsabil de simptome. Medicul începe cu discuția, cu examinarea clinică și cu un EKG, descris în articolul despre electrocardiogramă. Dacă bradicardia apare doar uneori, un EKG scurt poate fi normal.

În acest caz, se poate recomanda monitorizarea ritmului pe 24 de ore sau mai mult, așa cum este explicat în articolul despre Holter EKG, cu un jurnal al simptomelor care permite compararea momentelor de rău cu traseul. Mai pot fi cerute analize de sânge, inclusiv testarea tiroidei, o ecografie a inimii și un test de efort, prin care se vede dacă pulsul crește firesc la efort, ca în articolul despre testul de efort.

În situațiile în care sistemul electric al inimii este vinovat și simptomele sunt clare, medicul poate propune un stimulator cardiac, adică un dispozitiv mic care dă impulsuri atunci când ritmul propriu scade prea mult. Alegerea aparține echipei medicale și se bazează pe cauză, simptome și rezultatele investigațiilor.

Ce poți face tu

Poți învăța să îți măsori pulsul corect, la aceeași oră, în repaus, fără cafea și fără efort imediat înainte. Poți nota valorile și simptomele într-un caiet. Poți aduce la consult lista medicamentelor și a suplimentelor. Reține că cofeina și alcoolul influențează ritmul, subiect discutat în articolul despre cafea și inimă. Nu începe și nu opri tratamente pe baza unui număr de pe un ceas. Contextul general al bolilor cardiace îl găsești în ghidul afecțiunilor inimii.