Fibrilația atrială: ce este, ce simptome dă și ce riscuri are

Fibrilația atrială este o tulburare de ritm în care cele două camere de sus ale inimii, atriile, nu se mai contractă ordonat, ci tremură rapid și haotic. Impulsurile electrice ajung neregulat la ventriculi, așa că pulsul devine neregulat, de obicei și mai rapid decât normal. Este cea mai frecventă aritmie susținută la adulți, iar probabilitatea de a o avea crește clar cu vârsta.

Unii oameni o simt ca pe o bătaie dezordonată în piept, alții o descoperă întâmplător, la o electrocardiogramă de rutină. Indiferent dacă dă sau nu simptome, contează din același motiv: crește riscul de accident vascular cerebral. Articolul de mai jos explică ce se întâmplă în inimă, cum se manifestă, de ce apare, cum se confirmă și ce urmărește medicul. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul cardiologului sau al medicului de familie.

Ce se întâmplă în inimă în fibrilația atrială

În fibrilația atrială, semnalul electric nu mai pornește ordonat din nodul sinusal, ci din numeroase circuite care descarcă simultan în atrii. Atriile nu mai pompează eficient, iar ventriculii primesc impulsuri la intervale neregulate.

Ritmul normal, pe scurt

În mod obișnuit, fiecare bătaie începe în nodul sinusal, un grup mic de celule din atriul drept care funcționează ca un generator natural. Impulsul se răspândește prin atrii, care se contractă și împing sângele în ventriculi, apoi trece prin nodul atrioventricular, un fel de poartă care îl întârzie puțin, și ajunge la ventriculi. Rezultatul este un ritm regulat, numit ritm sinusal.

Ce se schimbă în fibrilație

• Atriile primesc sute de impulsuri dezorganizate pe minut și doar tremură, fără contracții eficiente.
• Nodul atrioventricular lasă să treacă doar o parte dintre impulsuri, dar la intervale neregulate.
• Ventriculii bat neregulat, adesea mai repede decât 100 de bătăi pe minut în repaus, dacă frecvența nu este controlată.
• Sângele stagnează în anumite zone ale atriilor, mai ales într-o mică prelungire a atriului stâng numită urechiușa atrială stângă.

Acest ultim punct explică riscul principal, discutat mai jos. Despre alte tipuri de tulburări de ritm poți citi în ghidul tipurilor de aritmii.

Formele fibrilației atriale

Medicii clasifică fibrilația atrială după cât durează episoadele și după cum se încheie, iar forma influențează strategia de tratament. Aceeași persoană poate trece, în timp, de la o formă la alta.

Există și flutterul atrial, o aritmie înrudită în care atriile bat foarte rapid, dar organizat, pe un circuit mare. Riscul de cheaguri este asemănător, iar medicul îl tratează după principii apropiate.

Simptome: cum se simte și când nu se simte deloc

Fibrilația atrială poate da palpitații, puls neregulat, oboseală, lipsă de aer la efort, amețeli sau senzație de apăsare în piept, dar o parte importantă dintre persoane nu simt nimic. Intensitatea simptomelor nu arată cât de mare este riscul de accident vascular cerebral.

Simptome frecvente:

• bătăi neregulate, uneori descrise ca „fluturi” sau „galop” în piept;
• oboseală neobișnuită și scăderea toleranței la efort;
• respirație scurtă la urcatul scărilor sau la mers mai alert;
• amețeală, senzație de slăbiciune;
• nevoia de a urina mai des în timpul unui episod;
• anxietate, neliniște, senzație de disconfort în piept.

Diferența dintre palpitațiile banale și cele care merită investigate este discutată în Palpitațiile: când sunt inofensive și când mergi la medic.

Cum îți poți verifica pulsul

Pune vârful a două degete (arătătorul și mijlociul) pe partea interioară a încheieturii, sub baza degetului mare, și numără bătăile timp de 30 de secunde, apoi dublează rezultatul. Mai important decât numărul este ritmul: un puls complet neregulat, fără tipar, merită discutat cu medicul. Unele tensiometre semnalează un ritm neregulat, iar unele ceasuri inteligente pot înregistra un traseu cu o singură derivație. Aceste semnale sunt utile ca alertă, dar nu pun diagnosticul: confirmarea se face printr-o electrocardiogramă interpretată de medic.

Sfat: Dacă dispozitivul tău semnalează un ritm neregulat, salvează înregistrarea cu data și ora și arată-o medicului. Nu începe și nu opri niciun medicament pe baza alertei.

De ce apare fibrilația atrială

Fibrilația atrială apare de obicei pe un teren pregătit în ani: atrii dilatate sau cu țesut cicatriceal, presiuni crescute în inimă și factori care irită sistemul electric. Cel mai puternic factor este vârsta, dar mulți alții pot fi influențați.

Factori legați de inimă și de vase

• hipertensiunea arterială, unul dintre cei mai importanți factori care pot fi controlați;
• insuficiența cardiacă și bolile mușchiului cardiac;
• bolile valvelor, mai ales ale valvei mitrale;
• cardiopatia ischemică și infarctul în antecedente;
• operațiile pe inimă, după care episoadele sunt relativ frecvente.

Factori din afara inimii

• obezitatea și apneea obstructivă în somn, explicată în Somnul și sănătatea inimii: apneea și orele de odihnă;
• alcoolul: chiar consumul regulat moderat se asociază cu un risc mai mare, iar excesul ocazional poate declanșa episoade; detalii în Alcoolul și inima: efectele asupra ritmului și tensiunii;
• diabetul zaharat;
• hipertiroidismul, adică o tiroidă hiperactivă;
• bolile pulmonare cronice;
• efortul fizic extrem de intens, pe termen lung, la unii sportivi de anduranță.

Riscul principal: cheagul și accidentul vascular cerebral

Pericolul cel mai important al fibrilației atriale este formarea unui cheag în atriul stâng, care se poate desprinde și poate bloca o arteră a creierului. Accidentele vasculare cerebrale legate de fibrilația atrială tind să fie mai extinse decât altele, de aceea prevenția lor este o prioritate.

Cum estimează medicul riscul

Cardiologii folosesc scoruri care adună factori de risc pentru a decide dacă este nevoie de un tratament care previne formarea cheagurilor. Cel mai cunoscut în Europa este scorul CHA2DS2-VASc, care ia în calcul, printre altele:

Ghidurile mai noi pun accent și pe alți factori și pe evaluarea riscului de sângerare, așa că decizia finală este individuală. Calculul și interpretarea le face medicul; scorul nu este un instrument de autotratament.

Tratamentul care previne cheagurile

Medicamentele anticoagulante reduc capacitatea sângelui de a forma cheaguri și scad semnificativ riscul de accident vascular cerebral la persoanele care au nevoie de ele. Alegerea tipului de anticoagulant, a dozei și a controalelor ține exclusiv de medic, în funcție de vârstă, de funcția rinichilor, de alte boli și de celelalte medicamente pe care le iei. În anumite situații se poate discuta și închiderea urechiușei atriale stângi printr-o procedură pe cateter.

Atenție: Pe un tratament anticoagulant, spune fiecărui medic, inclusiv medicului dentist, că îl iei. Nu adăuga din proprie inițiativă antiinflamatoare, suplimente sau ceaiuri „pentru subțierea sângelui” fără să întrebi medicul sau farmacistul.

Cum se confirmă diagnosticul

Diagnosticul de fibrilație atrială se pune pe o înregistrare a ritmului cardiac: o electrocardiogramă standard sau un traseu de minimum 30 de secunde pe care medicul vede ritmul neregulat, fără undele care arată contracția normală a atriilor. Pe această bază urmează evaluarea cauzelor și a riscurilor.

Investigații frecvente:

1. Electrocardiograma (EKG) cu 12 derivații, examenul de bază, descris în Electrocardiograma (EKG): cum se face și ce arată.
2. Holterul EKG, pentru episoadele paroxistice care nu apar la cabinet; vezi Holterul EKG de 24 de ore: cum decurge monitorizarea.
3. Ecocardiografia, care arată dimensiunea atriilor, funcția de pompă și valvele.
4. Analizele de sânge: hormonii tiroidieni, funcția rinichilor, hemoleucograma, electroliții, glicemia.
5. Ecografia transesofagiană, în anumite situații, pentru a căuta un cheag în urechiușa atrială înainte de o procedură de revenire la ritmul normal.

Ce urmărește medicul în tratament

Tratamentul fibrilației atriale are trei direcții care se completează: prevenirea accidentului vascular cerebral, controlul simptomelor prin ritm sau frecvență și tratarea factorilor care întrețin aritmia. Ce se aplică la fiecare persoană stabilește cardiologul, după o discuție despre beneficii și riscuri.

Controlul frecvenței sau al ritmului

• Controlul frecvenței înseamnă că fibrilația rămâne, dar inima bate mai rar și mai liniștit, cu ajutorul unor medicamente alese de medic.
• Controlul ritmului înseamnă încercarea de a readuce și menține ritmul sinusal: prin medicamente antiaritmice, prin cardioversie electrică (un șoc scurt, administrat sub sedare) sau prin ablație pe cateter, o procedură care izolează electric zonele din care pornesc impulsurile anormale.

Alegerea depinde de simptome, de vechimea aritmiei, de mărimea atriilor și de preferințele tale, discutate cu medicul.

Factorii de risc, parte din tratament

Ghidurile actuale includ explicit controlul factorilor de risc în tratament: tensiunea bine controlată, scăderea în greutate când este cazul, tratarea apneei în somn, reducerea alcoolului, mișcarea potrivită și controlul diabetului. Aceste schimbări pot reduce numărul și durata episoadelor. Contextul mai larg este descris în ghidul afecțiunilor inimii.

Semnele de urgență: când suni la 112

Sună imediat la 112 dacă apar semne de accident vascular cerebral, durere în piept, leșin sau lipsă severă de aer, ori dacă un puls foarte rapid și neregulat te face să te simți foarte rău. În accidentul vascular cerebral, tratamentul este eficient doar în primele ore, de aceea fiecare minut contează.

Semnele de accident vascular cerebral se rețin ușor după regula FAST, adaptată în română:

• Fața: gura strâmbă, o parte a feței care nu se mișcă la zâmbet;
• Brațul: un braț slăbit sau amorțit, care cade când e ridicat;
• Vorbirea: vorbire neclară, încurcată sau imposibilă;
• Timpul: ora la care au apărut semnele, notată și comunicată echipajului.

Alte situații pentru 112: durere sau apăsare în piept care nu cedează, leșin, respirație foarte grea, sângerare abundentă sau vărsături cu sânge la cineva care ia anticoagulante, lovitură puternică la cap în timpul unui tratament anticoagulant.

Ce merită reținut despre fibrilația atrială

Fibrilația atrială este o aritmie frecventă, cu puls neregulat, care poate trece neobservată sau poate da simptome supărătoare. Importanța ei vine mai ales din riscul de cheag și de accident vascular cerebral, pe care medicul îl estimează individual și îl poate reduce substanțial. Tratamentul combină prevenția cheagurilor, controlul ritmului sau al frecvenței și lucrul la factorii de risc.

Puncte cheie:

• un puls complet neregulat merită o electrocardiogramă;
• lipsa simptomelor nu înseamnă lipsa riscului;
• decizia privind anticoagularea o ia cardiologul, după scoruri și discuție;
• tensiunea, greutatea, somnul și alcoolul influențează episoadele;
• semnele FAST înseamnă 112, fără așteptare.