Cuprins 6 secțiuni
Endocardita infecțioasă este infecția endocardului, membrana subțire care căptușește interiorul inimii și acoperă valvele. Bacteriile, mai rar ciupercile, ajung în sânge, se prind de o zonă deja fragilă a inimii și formează acolo mici depuneri numite vegetații. Boala este rară, dar serioasă, iar tratamentul ei se face în spital, sub supravegherea medicilor.
Subiectul interesează pentru că poate fi prevenit în anumite situații și pentru că simptomele de început sunt vagi: o febră care revine, oboseală, dureri musculare. Textul de mai jos explică ce este endocardita, cine are risc crescut, cum se recunoaște, cum se confirmă și ce poți face pentru prevenție. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc consultul medical; orice schimbare legată de antibiotice sau proceduri o discuți numai cu medicul.
Ce este endocardita și cum apare
Endocardita apare când bacteriile din sânge se fixează pe endocard sau pe o valvă, de obicei acolo unde fluxul de sânge este turbulent sau unde suprafața este lezată. Valvele sănătoase se infectează rar, pentru că suprafața lor netedă nu oferă bacteriilor loc de agățare. Valvele deteriorate sau cele artificiale sunt mai vulnerabile.
Bacteriile pot intra în sânge pe mai multe căi: din gură, din piele, din tractul urinar sau digestiv ori prin injecții nesterile. O parte din bacteriile din gură ajung în sânge chiar la periaj sau la mestecat, mai ales dacă gingiile sunt inflamate. La o persoană fără risc, sistemul imunitar le elimină rapid. La cineva cu valvă bolnavă, o parte pot să se prindă.
Vegetațiile formate sunt amestecuri de bacterii, trombocite și fibrină. Ele pot distruge valva, favorizând insuficiența ei, pot forma abcese în jurul valvei sau se pot desprinde și călători prin sânge, blocând vase mici în creier, plămâni, rinichi sau splină. Despre problemele valvelor, citește și articolul despre valvulopatii.
Cine are risc mai mare
Riscul este concentrat la persoanele a căror inimă oferă bacteriilor un loc potrivit sau al căror sistem imunitar le apără mai greu. Tabelul de mai jos grupează situațiile cunoscute.
| Grup | De ce are risc |
|---|---|
| Valve artificiale (proteze) | materialul străin poate fi colonizat de bacterii |
| Endocardită în antecedente | inima rămâne vulnerabilă |
| Unele malformații cardiace din naștere | flux turbulent sau materiale de reparare |
| Valvulopatii cunoscute | suprafața valvei este modificată |
| Utilizatori de droguri injectabile | bacterii introduse direct în sânge |
| Dispozitive implantate, cateter venos | cale de intrare pentru germeni |
| Imunitate scăzută | apărare slabă împotriva infecțiilor |
| Igienă orală deficitară | bacterii din gură ajung frecvent în sânge |
Faptul că ai un suflu cardiac nu înseamnă automat risc ridicat. Multe sufluri sunt inocente și nu au legătură cu valve bolnave. Încadrarea în grupul de risc o face cardiologul, pe baza unei ecografii și a istoricului medical.
Semne și simptome
Endocardita poate avea un debut lent, în săptămâni, sau unul brusc, cu febră mare. Simptomele seamănă cu cele ale altor boli infecțioase, de aceea diagnosticul este adesea întârziat.
- febră care durează sau revine, uneori cu frisoane și transpirații nocturne;
- oboseală marcată, lipsa poftei de mâncare și scădere în greutate;
- dureri musculare și articulare;
- paloare, din cauza anemiei;
- suflu nou la inimă sau schimbarea unuia cunoscut;
- mici pete roșii-violacee pe piele, pe conjunctive sau sub unghii;
- noduli dureroși la vârful degetelor sau mici hemoragii sub unghii, semne descrise în manuale, dar prezente doar la unii pacienți.
Complicațiile apar prin distrugerea valvei sau prin cheaguri desprinse din vegetații. Pot apărea lipsă de aer, semne de insuficiență cardiacă, slăbiciune bruscă a unei părți a corpului sau tulburări de vorbire și de vedere.
Atenție: febra împreună cu lipsa de aer, cu durere în piept sau cu slăbiciune bruscă pe o parte a corpului cere apel la 112. Nu aștepți ca febra să treacă singură.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul se bazează pe trei elemente: dovada bacteriilor în sânge, imaginea inimii și tabloul clinic. Niciun test nu este suficient singur, motiv pentru care medicii folosesc criterii care combină mai multe date.
- Hemoculturile: mai multe probe de sânge recoltate în momente diferite, înainte de antibiotice, pentru că antibioticul administrat în prealabil poate falsifica rezultatul.
- Ecocardiografia, care poate arăta vegetațiile, distrugerea valvei sau abcesele; explicațiile despre examinare sunt în articolul despre ecocardiografie.
- Ecocardiografia transesofagiană, mai sensibilă, în care sonda se află în esofag, aproape de inimă; vezi când este nevoie de ea.
- Analize de sânge pentru inflamație și anemie, descrise în linii mari în articolul despre analizele pentru inimă.
- Tomografie sau alte imagistici, în funcție de complicațiile suspectate.
Un detaliu important pentru pacient: dacă ai febră de mai multe zile și ai o valvă artificială sau o boală valvulară cunoscută, spune acest lucru de la început. Medicul va căuta endocardita înainte de a da un antibiotic „la întâmplare”, care poate masca boala și îi poate întârzia diagnosticul.
Tratament și prevenție
Tratamentul se face în spital, cu antibiotice administrate intravenos o perioadă îndelungată, iar uneori cu intervenție chirurgicală pe valvă. Alegerea antibioticului depinde de bacteria găsită, iar durata și schema sunt stabilite de echipa de boli infecțioase și cardiologie. Nu există scheme de aplicat acasă.
Prevenția are două direcții. Prima este igiena orală: periaj regulat, folosirea ațului dentar sau a periuțelor interdentare și controale stomatologice periodice, pentru că bacteriile din gură sunt printre cele mai frecvente cauze. A doua este informarea medicilor: dacă ai un risc ridicat, spune-o stomatologului și celorlalți specialiști înainte de proceduri. Unele persoane cu risc foarte mare primesc recomandarea unui antibiotic înainte de anumite proceduri dentare, dar decizia îi aparține medicului curant, nu pacientului.
Tratarea promptă a infecțiilor de piele, evitarea piercingurilor și a tatuajelor în condiții nesigure și renunțarea la drogurile injectabile completează prevenția. Pentru imaginea mai largă a bolilor cardiace, vezi ghidul afecțiunilor inimii.
Întrebări frecvente
Orice infecție a dinților poate duce la endocardită?
Nu. La o inimă sănătoasă riscul este foarte mic. Persoanele cu valve bolnave sau artificiale sunt cele pentru care igiena orală și controalele stomatologice contează cel mai mult.
Este endocardita contagioasă?
Nu se transmite de la o persoană la alta prin contact obișnuit. Bacteriile ajung în sânge din corpul propriu sau din surse externe, cum sunt injecțiile nesterile.
De ce se fac mai multe hemoculturi?
Pentru că bacteriile pot fi prezente intermitent în sânge. Mai multe probe cresc șansa de a le identifica și de a alege antibioticul potrivit.
Poate fi tratată cu antibiotice luate acasă?
De regulă, tratamentul se începe și se continuă în spital, cu antibiotice intravenoase. Medicii stabilesc dacă o parte a tratamentului poate continua în afara spitalului.
Ce fac dacă am febră și o valvă artificială?
Mergi la medic fără întârziere și anunță valva. Nu lua antibiotice pe cont propriu înainte de recoltarea hemoculturilor.
