Anevrismul de aortă: ce este și cum se urmărește

Anevrismul de aortă este o dilatare permanentă a unei porțiuni din aortă, artera cea mai mare a corpului, prin care sângele pleacă de la inimă spre toate organele. În mod normal, aorta are un calibru relativ uniform. Când peretele ei slăbește într-un anumit loc, presiunea sângelui îl umflă treptat, ca un balon format pe o porțiune subțiată dintr-un furtun.

Cel mai tulburător lucru despre anevrism este că rareori doare. Multe sunt descoperite din întâmplare, cu ocazia unei imagistici făcute pentru alt motiv. Pe de altă parte, un anevrism mare poate ajunge la complicații grave, iar acolo contează timpul. În rândurile de mai jos găsești explicat ce este un anevrism, unde apare, cine are risc, cum se urmărește și ce semne cer ajutor imediat. Textul are caracter general și nu înlocuiește consultul medical.

Ce este aorta și unde apar anevrismele

Aorta pornește din ventriculul stâng, urcă puțin în piept, face o curbă numită cârja aortei, apoi coboară prin torace și prin abdomen, unde se împarte în arterele care merg spre picioare. Peretele ei are trei straturi, elastice, care amortizează fiecare lovitură de puls.

Anevrismele pot apărea pe orice segment, dar medicii le împart în două categorii mari, în funcție de locul lor:

• anevrismul de aortă toracică, în porțiunea din piept, uneori în apropierea valvei aortice;
• anevrismul de aortă abdominală, sub nivelul arterelor care merg la rinichi, cea mai frecventă localizare.

Termenul de anevrism se folosește, de obicei, când diametrul aortei depășește cu aproximativ jumătate valoarea normală pentru acea zonă. Dacă dilatarea este mai mică, medicii pot vorbi despre ectazie sau dilatare ușoară și o urmăresc la fel. Mărimea normală diferă după vârstă, sex și constituție, deci nu există un singur număr valabil pentru toți.

De ce apare și cine are risc

Anevrismul apare când peretele aortei se slăbește, iar presiunea din interior îl dilată treptat. Cauzele sunt mai multe și deseori se adună.

Bărbații după 60 de ani, în special fumătorii, sunt grupul în care anevrismul abdominal este descoperit cel mai des. Nu înseamnă că femeile sunt scutite, ci doar că tiparele statistice diferă. Dacă ai o rudă apropiată cu anevrism, merită să discuți cu medicul despre o verificare, tema fiind apropiată de cea din articolul despre istoricul familial de boli de inimă.

Pentru că hipertensiunea și ateroscleroza sunt printre cele mai importante cauze asociate, controlul lor are sens dincolo de inimă; găsești explicațiile în articolul despre hipertensiune și în cel despre ateroscleroză.

Cum se descoperă un anevrism

Majoritatea anevrismelor sunt găsite întâmplător, în timpul unei investigații cerute pentru alt motiv. O ecografie abdominală pentru rinichi, o tomografie pentru o durere de spate sau o radiografie toracică pot arăta o aortă lărgită.

Investigațiile folosite pentru confirmare și urmărire sunt:

1. ecografia abdominală, simplă, fără radiații, bună pentru aorta de sub diafragmă;
2. ecocardiografia, care măsoară porțiunea de la ieșirea din inimă; vezi cum decurge în ghidul ecocardiografiei;
3. tomografia computerizată cu substanță de contrast și rezonanța magnetică, care dau imagini exacte ale întregii aorte și sunt folosite când se planifică o intervenție;
4. examenul fizic, în care medicul poate simți uneori o pulsație abdominală prea mare, deși nu e fiabil.

Odată descoperit, anevrismul nu mai este „neglijat”. Medicul măsoară diametrul, observă forma și hotărăște intervalul dintre controale. Cu cât dilatarea este mai mică, cu atât intervalele pot fi mai lungi; când crește, controalele se apropie.

Simptome și semne de urgență

Un anevrism necomplicat nu dă, de regulă, simptome. Uneori, cele mari pot provoca o pulsație percepută în abdomen, o durere surdă de spate, o răgușeală sau o dificultate la înghițire, în funcție de locul pe care îl comprimă. Aceste semne nu sunt specifice și au multe alte explicații.

Situația se schimbă când apare o complicație. Ruptura sau disecția aortei sunt urgențe vitale, iar manifestarea clasică este o durere bruscă, foarte intensă, descrisă adesea ca o rupere sau o sfâșiere, în piept, spate sau abdomen. Pot urma amețeală, transpirație rece, leșin, paloare și scăderea tensiunii.

Atenție: durerea bruscă și violentă în piept, spate sau abdomen, mai ales la cineva cu anevrism cunoscut sau cu hipertensiune, cere apel imediat la 112. Nu aștepți să vezi dacă trece.

Disecția aortei înseamnă o ruptură în stratul interior al peretelui, prin care sângele se strecoară între straturi. Nu necesită neapărat un anevrism preexistent, dar acesta o favorizează. Diferența față de un infarct este greu de făcut fără investigații, iar semnele infarctului se pot suprapune, motiv pentru care evaluarea de urgență este singura variantă sigură.

Urmărire, intervenție și viața de zi cu zi

Planul pentru un anevrism depinde de dimensiune, de ritmul de creștere, de loc și de starea generală a pacientului. La dimensiuni mici, se urmărește imagistic la intervale stabilite de medic. La dimensiuni mari sau la creștere rapidă, se discută o intervenție, fie chirurgicală clasică, fie prin tehnici cu cateter, în care un tub special este ghidat prin artere până în aortă. Alegerea aparține echipei de cardiologie și chirurgie vasculară sau cardiovasculară.

Între controale, ceea ce depinde de tine ține de factorii de risc modificabili:

• renunțarea la fumat, singura măsură cu efect clar asupra ritmului de creștere;
• controlul tensiunii, cu valorile țintă stabilite de medic;
• controlul colesterolului și al glicemiei;
• evitarea eforturilor de ridicare extrem de grele, dacă medicul ți-a recomandat acest lucru;
• prezentarea la controalele programate.

Unele antibiotice din clasa fluorochinolonelor sunt asociate cu un risc crescut la persoanele cu anevrism; de aceea spune oricărui medic că ai această boală înainte să primești un tratament nou. Mișcarea ușoară regulată rămâne în general recomandată, dar tipul de efort îl stabilești cu cardiologul, ca în ghidul despre mișcarea pentru inimă. Imaginea mai largă a bolilor cardiace o găsești în ghidul afecțiunilor inimii.