Miocardita și pericardita: ce sunt și cum se deosebesc

Miocardita și pericardita sunt două afecțiuni inflamatorii ale inimii care se confundă ușor, fiindcă au câteva simptome în comun și apar adesea în același context, după o infecție. Diferența stă în locul unde se află inflamația: în miocardită este afectat mușchiul inimii, iar în pericardită este afectată membrana care îl îmbracă. Uneori sunt implicate ambele, iar atunci medicii vorbesc despre miopericardită.

Majoritatea cazurilor sunt ușoare și se rezolvă cu repaus și urmărire, însă ambele afecțiuni cer o evaluare medicală corectă, pentru că durerea toracică nu se interpretează la întâmplare. Mai jos găsești o explicație generală a celor două boli, a semnelor lor și a modului în care medicul le deosebește de un infarct. Textul nu înlocuiește consultul, iar tratamentul se stabilește doar de cardiolog.

Ce este miocardita și ce este pericardita

Miocardita este inflamația miocardului, adică a mușchiului inimii, iar pericardita este inflamația pericardului, o membrană dublă, subțire, care înconjoară inima. Pericardul are un strat intern și unul extern, iar între ele se află o cantitate mică de lichid care reduce frecarea la fiecare bătaie.

Cea mai frecventă cauză pentru ambele este o infecție virală, uneori una banală, cum ar fi o răceală sau o gripă, despre care pacientul abia își mai amintește. Mai rar intervin bacteriile, bolile autoimune, anumite medicamente sau expunerea la substanțe toxice. În multe cazuri nu se găsește un factor clar, iar medicul vorbește despre formă idiopatică, adică fără cauză identificată.

Pentru că mușchiul inimii este responsabil de pompare, o miocardită poate influența ritmul și forța de contracție. O pericardită, în schimb, deranjează mai ales prin durere, deoarece membrana inflamată se freacă de inimă. Pentru contextul mai larg al bolilor cardiace poți consulta ghidul afecțiunilor inimii.

Cum se deosebesc după simptome

Cele două afecțiuni se recunosc parțial după felul durerii și după semnele asociate, dar autodiagnosticul nu e posibil. Tabelul de mai jos arată tiparele cele mai des descrise în materialele medicale.

Durerea din pericardită

Pacienții o descriu ca pe o durere ascuțită, în spatele sternului, care se accentuează la inspir profund sau în poziția culcat și se ameliorează când stau aplecați înainte. Acest tipar este un indiciu util pentru medic, dar nu înlocuiește investigațiile.

Semnele din miocardită

Miocardita poate începe cu oboseală, febră ușoară sau dureri musculare, apoi cu lipsă de aer, palpitații sau senzație de presiune în piept. La unii oameni nu se simte nimic și boala se descoperă doar în urma unor analize. În formele mai severe pot apărea tulburări de ritm sau semne de insuficiență cardiacă.

Atenție: o durere toracică intensă, o lipsă de aer instalată brusc sau un leșin nu se așteaptă acasă. Sună la 112, pentru că aceleași simptome pot însemna și un infarct.

Cum pune medicul diagnosticul

Diagnosticul se bazează pe combinarea simptomelor cu investigații, iar scopul inițial este să excludă o urgență coronariană. Medicul întreabă despre infecții din ultimele săptămâni, despre medicamente, despre boli autoimune și despre efortul intens făcut de curând.

Investigațiile folosite des sunt:

1. EKG-ul, care poate arăta modificări caracteristice; vezi cum decurge în articolul despre electrocardiogramă;
2. analizele de sânge, inclusiv markeri de inflamație și markeri de suferință a mușchiului inimii, descriși în ghidul analizelor pentru inimă;
3. ecocardiografia, care vede forța de contracție și prezența lichidului în jurul inimii;
4. radiografia toracică, uneori, pentru a evalua mărimea umbrei cardiace și plămânii;
5. rezonanța magnetică cardiacă, în cazurile în care diagnosticul de miocardită rămâne neclar.

În situațiile cu simptome puternice sau cu suspiciune de infarct, medicul poate cere și coronarografia, pentru a verifica dacă arterele coronare sunt libere. Ea poate arăta că durerea nu vine din artere, ceea ce orientează spre o cauză inflamatorie.

Evoluție, urmărire și revenirea la efort

Cele mai multe cazuri se vindecă fără urmări, dar urmărirea medicală rămâne parte din plan. Pericardita se poate repeta la unii pacienți, ceea ce îi face pe medici să urmărească evoluția mai atent. Miocardita ușoară se rezolvă adesea în săptămâni sau luni, în timp ce formele severe pot lăsa cicatrici în mușchi, care se urmăresc prin controale.

Un punct de care medicii țin cont este revenirea la efort. În mod obișnuit, în perioada acută și o vreme după ea se recomandă evitarea eforturilor intense și a sportului competitiv, iar durata exactă depinde de formă și de rezultatele controalelor. Nu stabilești singur când reiei antrenamentele; decizia vine după reevaluare cu ecocardiografie și, uneori, monitorizare de ritm.

Câteva idei utile pentru consult:

• notează când a apărut durerea și ce o accentuează sau o ameliorează;
• spune medicului despre orice infecție sau vaccinare din perioada apropiată simptomelor;
• menționează medicamentele și suplimentele pe care le iei;
• întreabă când poți relua efortul și ce semne trebuie să te facă să revii.

Dacă vrei să înțelegi ce alte tulburări pot însoți inflamația, vezi și articolul despre aritmii, pentru că unele miocardite se manifestă prin bătăi neregulate.

Când nu aștepți: semnele de urgență

Anumite semne pun problema unui pericol imediat și nu se discută la telefon cu rudele, ci cu serviciul de urgență. Ele sunt durerea toracică puternică sau care se extinde în braț, maxilar sau spate, lipsa de aer severă, leșinul, ritmul foarte rapid sau foarte lent cu stare de rău și transpirația rece. În aceste situații suni la 112 și nu mergi singur cu mașina până la spital.

Pentru simptome mai ușoare, dar persistente, cum ar fi o oboseală care nu trece după o infecție, durere toracică intermitentă sau palpitații repetate, programezi consult la medicul de familie sau la cardiolog.

Pe aceeași temă, citește și Durerea în piept: cum deosebești cauzele cardiace.